Dragi cititori, vă invităm să descoperiţi
viaţa unor dintre cele mai faimoase, controversate şi epice persoanaje feminine
ai literaturii române şi universale. Personaje care au sucit minţile
bărbaţilor, care şi-au distrus familiile de dragul unor iluzii, care au marcat
lumea literară şi au fost discutate de-a lungul secolelor.
Descoperiţi imaginea
acestora în figura unor păpuşi de porţelan şi în cartea care le-a dat viaţă!
Eugenie Grandet, eroina romanului lui Honore de Balzac îndură avariţia tatălui
său şi ipocrizia bărbatului de care este
îndrăgostită, însă fără să se simtă victimă niciunuia dintre cei doi bărbaţi. Eugenie Grandet este un spirit prea nobil
pentru a fi înjosit de meschinărie.
La începutul istoriei narate de Balzac, Eugenie Grandet are 22 de ani,
este frumoasă, blajină, generoasă, foarte spiritual şi fiind fiica lui Grandet, care are o avere uriaşă, face ca Eugenie Grandet
să fie cea mai bună partidă din Saumur. Eugenie Grandet şi-a petrecut cea mai
mare parte a timpului închisă în casă, în compania unui tată meschin şi a
mamei, o femeie drăgăstoasă, dar cu un caracter
slab, a primit o educaţie sub nivelul elementar. A trăit mereu în umbra
unui tată tiranic, nu a fost niciodată la teatru, nu a ascultat un concert, nu
ştie ce înseamnă moda şi nu are niciun fel de capriciu. Eugenie Grandet nu înţelege
pe de-a-ntregul lumea din jurul ei, în care se ghidează mai degrabă cu ochii
inimii, de aceea îl sprijină în clipele dureroase pe vărul său Charles la
moartea tatălui acestuia şi este capabilă să îi ierte încălcarea făgăduinţei de
dragoste, plătindu-i toate datoriile, astfel încât acesta să se poată căsători
cu domnişoara Daubrion, fiica unui marchiz. Prin acest ultim gest Eugenie
Grandet se răzbună pentru trădarea lui Charles, condamnându-l la o existenţă
meschină alături de o femeie superficial şi ridicolă. Fără iubirea lui Charles,
Eugenie accept o căsătorie de convenienţă. Rămasă văduvă prematură şi fără
părinţi, tânăra îşi dăruieşte bogăţiile celor nevoiaşi.
Generozitatea sa este
consecventă cu drumul pe care eroina pornise încă din copilărie. Iubirea de
Dumnezeu şi de aproape îi umple zilele. Nimic nu pare să-i lipsească.
Estella Havisham este
fiica adoptivă a doamnei Havisham, o femeie bogată, dar necăsătorită. Pe
parcursul celor 28 de ani în care se petrece acţiunea romanului Marile
Speranţe, Estella personifică visul irealizabil de iubire a protagonistului,
Philip. În ciuda faptului că se cunosc de când aveau şapte ani, tânăra se arată
mereu rece, necruţătoare şi distanţă. La fel şi după ce cresc mari, Estella îi
spune de mai multe ori acestuia că ea nu are sentimente. Aceasta a fost educată
de doamna Havisham în aşa fel încât, o femeie adultă, "să-i chinue pe
bărbaţi şi să le frângă inimile". Spre deosebire de protagonistele
poveştilor obişnuite de iubire, Estella nu este gingaţă şi accesibilă, ci
dimpotrivă, cinică, manipulatoare şi egoistă. Crede că face parte din elita
înaltei societăţi şi de aceea îşi dispreţuieşte pretendentul, care de la
început are o stare materiată mai săracă, iar apoi devine bogat.
În ciuda aparentei sale
răceli, Estella găseşte suficientă forţă interioară pentru a-şi descoperi
propriile sentimente şi pentru a le urma, în detrimentul motivaţiilor care i-au
fost impuse artificial prin educaţie.
În plină campanie
electorală, Zoe, soţia lui Zaharia Trahanache, şeful partidului aflat la putere,
pierde o scrisoare de amor destinată amantului ei Ştefan Tipărescu, prefectul
judeţului şi bun prieten al familiei. Buclucaşa scrisoare ajunge în mîinile lui
Nae Caţavesci, reprezentantul opoziţiei şi directorul unui ziar. De aici şi
până l a şantaj nu mai rămâne decât un pas: în schimbul scrisorii, Caţavescu nu
vrea nici mai mult nici mai puţin decât mandatul de deputat.
Zoe trage sforile ca un
păpuşar îndemânatic, având un cuvânt greu de spus - căci, dintotdeauna, în
spatele unui bîrbat puternic se află o femeie specială. Tânără, căsătorită cu
un bărbat de 60 de ani, este decisă să-şi păstreze căsătoria şi imaginea intactă.
Ea ţine la pacea, unitatea şi stabilitatea familiei, în ciuda relaţiei
extraconjugale şi aşa cum este o femeie ambiţioasă şi obişnuită să îşi impună
voinţa, ea preia frâiele şi porneşte negocierele, chiar dacă nu are vocaţie
politică.
La rândul său, Zaharia
luptă cu armele sale şi declară scrisoarea o platografie, arenstândul pe
Caţavescu în ajunul alegerilor, însă eliberându-l la insistenţele şi farmecele
soţiei sale.Ceea ce contează până la sfârşit este faptul că Zoe îşi recuperează
scrisoarea care o-a adus atâtea emoţii şi îşi recapătă fericirea, revenind la
viaţa ei obişnuită, alături de soţ şi amant.
Într-un mediu sărac şi
uşor misterios, guvernanta Jane Eyre povesteşte, la persoana întâi, cum
descoperă dragostea şi senzualitatea într-o Anglie victoriană. Jane este o
femeie conştientă de condiţia sa, fiind un copil orfan, fără averi şi cu un
fizic nu tocmai atractiv. Jane Eyre este un amestec de romantism şi mister,
care avea să devină un gen literar.
Romanul apără teoria că
dragostea este o forţă frumoasă şi pură de care trebuie să te laşi atras pentru
a te feri de viciile mondene şi pentru a-ţi întări valorile. Totuşi, Jane nu
consideră că obiectivul suprem al femeii este căsătoria, întrucât aceasta
trebuie să muncească pentru a-şi păstra demnitatea, iar dacă va avea suficiente
resurse financiare, acestea trebuiesc donate unei cauze nobile. Romanul este un
atac la căsătoriile de convenienţă, pentru autoare dragostea fiind fundamentul
căsătoriei şi nu o consecinţă a acesteia.
Chirița este soția lui Grigore Bârzoi și mamă a trei
copii: Aristița, Calipsița și Guliță. Ea este o boieroaică de provincie, dar
extrem de dornică să parvină. Este un personaj caricatural, dar
simpatic prin firea volubilă, dar și prin snobismul ei ieșit din comun. Scopul
ei în viață este să aibă un soț cu funcție și să fie la modă, asemeni femeilor
din marea boierime. Dornică să-și afișeze bunele maniere, vorbește limba
franceză-stâlcind-o ca nimeni alta. Ca să fie la modă, masa trebuie să fie
servită înainte de ora 5, este amazoană și fumează, fapt care de altfel nici nu
îi face plăcere, considerând mai degrabă că este o obligație să se deprindă cu
țigările. Vârsta ei nu este specificată nicăieri. Îi place să mai și cocheteze
uneori. Își răsfață copii până le
distruge personaliatea. Cheltuiește o avere pe îmbrăcăminte, încearcă să-l
apropie pe soțul ei de modă, dar nu reușeste, el rămânând un conservator
convins. Nu își face griji cu privire la siluetă și etalează ținute care mai de
care mai elegante.
Mathilde
este una dintre cele două protagoniste feminine ale romanului Roșu și negru (1830). Este o femeie
semeață, frumoasă, intelegentă, mândră de descendență și de titlul ei nobiliar
și care îți petrece timpul ei liber la bibliotecă, rememorând faptele de
vitejie ale cavalerilor de odinioară. Firea ei înclinată spre dramatism și
lehamitea pe care i-o provoacă viața socială pariziană o fac să-și transforme
viața într-o succesiune de scene teatrale. Încapabilă să suportemorale
burgheze, își alungă plictiseala trăind o aventură cu fostul seminarist. Ea
pretinde ca amantul să se comporte asemenea strămoșului ei Boniface de la Mole,
erou din epoca războaielor religioase care avusese o relație romantică și
pasională cu regina Margot. Tânăra
aristocrată îți presează tatăl să-l înobileze pe amantul său, Julien. Iubirea
ei este o construcție mentală, o născocire platonică. Este fascinată de
«vremurile eroice ale Franței». Poate fi văzută și ca un Don Quijote feminin,
dar care nu are totuși noblețea cavalerului La Mancha. Pentru ea iubirea este
un «sentiment eroic» nu un contract juridic, nu îi place viața casnică și
mediocră, fuge de bărbații cu un trai
confortabil. Duce un stil de viață cavaleresc, modelează realitatea după
visuri. Mathilde de la Mole reprezintă timpurile vechiului Regim, apuse pentru
totdeauna și înghițite de noua societate a claselor în plină formare.
O
femeie intelegentă din clasa mijlocie și cu puțină avere trebuie să-și caute un
soț bun pentru a obține un statut în societate și pentru a avea un trai
confortabil. Bunul-simț înainte de toate, iată deviza chibzuitei Elinor
Dashwood, protagonista romanului Rațiune
și simțire.
Este
una din cele două protagoniste ale romanului. Este cea care întruchipează
bunul-simț, intelegența și rațiunea. Cea mai mare dintre surorile Dashwood este
o femeie cu picioarele pe pământ, sensibilă, pragmatică și rațională.
Corespunde perfect stereotipului care leagă maturitatea de înaintarea în
vârstă. Nu obișnuiește să-și manifeste emoțiile și adeseori trebuie să repare
excesele făcute de imprevizibila ei soră. Elinor rămâne mereu senină și nu îți
dezvăluie nimănui nici gândurile, nici sentimentele. Inteligentă și atentă,
liniștită și aparent indiferentă în unele cazuri, dar fără să-și neglijeze
familia.
Doamna
Bovary este un personaj complex, foarte nuanțat. Elegantă, discretă și cu
maniere sofisticate. Fiica unui fermier, tânăra Emma Bovary, se căsătorește cu
un medic. Pentru ea nunta reprezenta împlinirea celor mai mari vise. În cele
din urmă, viața, într-un mediu burghez și provincial, începe să devină
insuportabilă. Se plictisește în căsnicia ei. Convinsă că soțul nu îi poate
oferi dragostea romantică la care aspiră, Emma pornește în căutarea obsesivă a
acesteia. Ea este prinsă de o exaltare imaginativă care o conduce către dorința
de a trăi aventuri amoroase și de a-și asuma inițiative cu risc foarte mare
pentru respectul față de sine. Din figura personajului, reiese un arhetip
complex, plin de nuanțe. Cititorii ajung să o urască și să o iubească în
același timp, să o înțeleagă și să o respingă, chiar să o disprețuiască, dar și
să o aprecieze. Este un personaj în care se pot regăsi atât bărbații, cât şi
femeile. Relațiile pe care le are cu bărbații sunt marcate de caracterul ei
nestatornic. Toate aventurile pe care le experimentează ajung să o
plictisească, pentru că nu corespund imaginii proiectate de ea. Egoimul ei este
dus la extrem, astfel încât ajunge să o ignore total pe fiica sa, iar spre
final, asistăm la un sfârşit tragic.
Pioneră a luptei pentru emanciparea femeilor prin căutare
propriei plăceri, potenţarea sentimentelor şi contestarea convenţionalismului
social, Lady Chatterley este mult mai mult decât simpla protagonistă a unui
roman cenzurat din cauza presupusei lui imoralităţi.
Constance Chatterley este o femeie emancipată de la
începutul sec. al XX-lea. Participă activ la deşteptarea mişcării feministe.
Simte nevoia de realizare şi libertate, motiv pentru care, la 18 ani, are prima
experienţă sexuală, ceva neobişnuit pentru tinerele din epoca sa.
Romanul lui D. H. Lawrence, Amantul
doamnei Chatterley, ne prezintă pe cei doi soţi-constance
şi Clifford, un paralitic şi un impotent, ce îi permite soţiei sale să facă un
copil cu alt bărbat. În urma rupturii dintre ea şi soţul ei, Constance începe o
aventură cu Oliver Mellors (pădurar pe o proprietate a domnului Clifford) şi
încearcă să se regăsească prin senzualitate. Mellors detestă convenţionalismul
social şi susţine că dragostea este cea mai bună formă de cunoaştere între două
fiinţe umane. El luptă pentru ca naturaleţea să constituie fundamentul oricărui
sentiment. Lady Chatterley
şi amantul ei fac un copil, iar Constance trebuie să lupte pentru ca Mellors să
îşi învingă prejudecăţile legate de poziţia şi averea iubitei sale, pentru a
întemeia o familie alături de ea şi fiul lor.
O
frumoasă doamnă de companie, de 19 ani ajunge cunoscută într-un teatru de
varietăţi, deşi nu ştie nici să cântă, nici să recite, prin mişcările ei
lascive şi exhibiţionismul lipsit de pudoare. Nana este o devoratoare de
bărbaţi mai lipsită de scrupule decât oricare dintre ei, ştie cum să tragă
foloase de pe urma lor şi îi părăseşte după ce nu mai au bani. În realitate,
Nana este doar un obiect al dorinţei bărbaţilor, o prezenţă care aduce
prestigiu celui cu care merge la braţ, un trofeu menit să astâmpere vanitatea
masculină.
Bărbaţii
au pentru ea o atracţie care în cele din urmă va fi fatală, ducându-i la
piezanie. Femeile din înalta societate se delectează bârfind-o şi numărându-i
amanţii. Nana este simbolul unei societăţi bolnave. Ea distruge tot ce îi iese
în cale. Nu se îndrăgosteşte, nu simte atracţie adevărată.
Marguerite
Gautier reprezintă, în morala epocii, femeia care se vinde pentru dragoste.
Vândută unui duce de către părinţii săi, şi ajunsă la Paris la vârsta de 16
ani, Marguerite se transformă într-o tânără cu gusturi rafinate, de o eleganţă
naturală, ajungând în scurt timp să se bucure de prestigiu în cele mai elegante
saloane, nu doar prin frumuseţea ei, ci şi prin inteligenţa şi arta
conversaţiei. Curtată de aristocraţi mândri de a o avea la braţ în timpul
scurtelor plimbări prin Paris, Marguerite îi tratează pe toţi cu acelaşi
dispreţ, lăsându-se neafectată de toate dezmierdările, alintările şi cuvintele
de tandreţe de care are parte. Simte că este demnă de tot interesul pe care îl
trezeşte persoana ei.
După
cinci ani, tânăra se îndrăgosteşte de un tânăr avocat, părăsind viaţa nocturnă
pariziană, ea împreună cu alesul s ău se retage la ţară, pentru a trăi o
adevărată poveste de dragoste. După ceva timp, Marguerite este nevoită să-şi
părăsească iubitul, întorcându-se la frenezia vieţii sale anterioare pentru
a-şi uita dragostea pentru Armand, tânărul avocat, care şi el trece printr-o
serie de suferinţe şi dureri sufleteşti.
Unul
dintre cele mai fascinante personaje din literatura modernă, arhetip al unei
viziuni deosebite asupra feminităţii, Anna Karenina este o fire veselă şi
spontană, o femeie inteligentă şi foarte stimată în anturajul său. Viaţa ei se
scurge monoton, Anna fiind obişnuită să trăiască cu resemnare într-un mariaj
care nu o face fericită, până când nu se îndrăgosteşte de un conte. Din acel
moment, îţi dedică toată energia pentru a cuceri fericirea, sacrificându-şi, ca
o eroină romantică, renumele şi familia.
Dificultăţile
cuplului se acutizează, soţul Annei ne dorind să-i ofere divorţ şi
interzicându-i să se vadă cu fiul său. Astfel, condamnată la singurătate de
semenii săi din Sankt Petersburg, Anna intră într-o criză emoţională profundă,
agravată de izolarea la care o supune o societate ce pedepseşte femeile
adultere. Depresia Annei se înrăutăţeşte pe parcursul romanului, încât îi
provoacă crize bolnăvicioase de gelozie faţă de amantul său, ce o vor împinge
spre un sfârşit tragic.
Celelalte
păpuşi îşi aşteaptă cărţile pe rafturi!
O expoziție minunată, diferită de celelalte! Inventive si muncitoare fete de la Târgu-Mureș! Bravo!
RăspundețiȘtergereVă mulţumim, stimată doamnă.
ȘtergereÎncercăm şi noi cât mai creativ să promovăm cărţile!
Impresionat!
RăspundețiȘtergereMulțumim!
ȘtergereFoarte frumos!
RăspundețiȘtergereMulțumim, stimată colegă!
Ștergere