Trilogia ”Stăpînul inelelor”
de J.R.R. Tolkien
Am citit cu o deosebită
plăcere romanul în trei volume ”Stăpînul inelelor” de J.R.R. Tolkien. Cu toate
că am privit anterior filmul în viziunea excepțională a regizorului american
Peter Jackson, dar și în jocul talentaților actori din Holywood, cartea mi-a
produs impresii puternice. Și aceasta, datorită multiplelor linii de subiect,
desfășurate de către autor într-așa un fel, încît aveam impresia că mă aflu în
mijlocul evenimentelor descrise în carte.
Cel mai mult, însă, m-au surprins
anumite informații din postfață, în care am aflat istoria apariției ideii
romanului. Nici n-am bănuit, că, de fapt, autorul, fiind un mare lingvist, a
reușit să inventeze limbi absolut noi - cele ale Elfilor, Hobbiților, Gnomilor,
Oamenilor etc. Și nu s-a oprit la inventarea limbilor, ci a reușit să le creeze
un spațiu de habitat cu o istorie de sute și chiar mii de ani. Nu-mi venea să
cred, că J.R.R. Tolkien a avut o imaginație atît de bogată, încît să inventeze
toate cele descrise în carte, neavînd, practic, prototipuri din viața reală,
așa cum au, spre exemplu, alți scriitori, atunci cînd își creează operele
literare.
Pînă la urmă, ,,Stăpînul
inelelor”, fiind o carte ce aparține genului de literatură ”fantasy”, considerat
în mod eronat ca ,,literatură de raftul doi”, surprinde printr-un umanism
pronunțat, printr-o luptă acerbă împotriva forțelor întunecate, luptă ce s-a
încununat, pînă la urmă, cu biruința binelui asupra răului. Cartea conține și
avertismente clare, referitor la catastrofa ecologică în care se poate pomeni
Terra din cauza neglijenței oamenilor față de natura înconjurătoare, din cauza
tehnologizării excesive a vieții umane, care ne poate transforma treptat în
niște mașinării fără suflet, fără sentimente, fără ceea ce ne definește ca
Oameni...
Am
fost pasionat de acest roman, pe care l-aș reciti din nou cu aceeași plăcere și
din cauza dezgustului pe care-l am uneori față de tot ce se-ntîmplă în jur, din
cauza multor evenimente ce nu prea au legătură cu bunul simț, cumsecădenia,
dreptatea etc. Citind ,,Stăpînul inelelor”, mă transferam imaginar în altă
lume, mai bună și mult mai umană (sau mai omenoasă) decît cea în care locuim în
mod real zi de zi.
O recomand tuturor celor care mai cred,
ca și mine, în mituri, legende, minuni, puteri magice..., tuturor celor care au
fost, sunt și mai rămîn visători, așa cum mă consider a fi și eu...
Vlad Mircos, compozitor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu