Masă rotundă: Nucleul tematic al poeziei lui Grigore Vieru

0

             A fi om în adevăratul sens al cuvântului... a fi bun... a iubi şi a cinsti numele mamei, a cinsti vatra, limba şi neamul, a cânta pacea şi frumuseţea acestei lumi... Cine e cel ce mărturisea: Ca un copil, / Aştept dimineaţa, / Până la lacrimi / Mi-e dragă viaţa. Cine e acel om care a iubit atât de mult viaţa şi a cărui versuri au ajuns melodii îndrăgite: Orice splendoare, mă doare, / Mă doare această floare, / Şi frumuseţea ta, şi frumuseţea ta, / Şi-această zi, şi-această zi / Ce mâine nu va mai fi, / Ce mâine nu va mai fi, /Nu va mai fi.

            Pentru a comemora numele  marelui nostru poet naţional, Grigore Vieru, căci despre Domnia-Sa este vorba în acest articol, pentru a promova creaţia de mare valoare şi de o deosebită sensibilitate şi frumuseţe, am organizat o masă rotundă cu genericul  Nucleul tematic al poeziei lui Grigore Vieru.

          
  
       Participanţii la activitate au vorbit cu mare drag despre personalitatea poetului, au răsfoit cu emoţie filele cărţilor pe care le-am prezentat: Curăţirea fîntînii, Taina care mă apără, Cele mai frumoase poezii ( de Grigore Vieru), Cât de frumoasă eşti (antologie de poezie românească de Grigore Vieru), Duminica mare a lui Grigore Vieru (de Theodor Codreanu). Acestea cuprind poezii îndrăgite de fiecare om însetat de frumos şi articole ce fac referinţă la creaţia nemuritorului poet.

            Am provocat cititorii la o discuţie sinceră, în cadrul căreia am evidenţiat motivele şi temele principale abordate de autor. Ceea ce este caracteristic poeziei lui Grigore Vieru, este sacralitatea, au remarcat cititorii. Mama, graiul, patria, neamul, iubirea, toate poartă amprenta sacralităţii şi a unei profunde credinţe pentru valoare, frumuseţe, bunătate şi lumină. Grigore Vieru a trăit prin dor şi din dor: dor de viaţă, dor de suflete curate, dor de puritate. Una dintre cele mai frumoase teme tratate de Grigore Vieru este mama. Mama reprezintă iubirea superioară, începutul tuturor lucrurilor, prin ea regăsim copilăria şi dorul. În multe poeme, motivul mamei este abordat mitologic, filozofic. Cuvântul mamă se împleteşte cu întregul univers, mama este omniprezentă, asemenea unei fiinţe divine: Dincolo de roua macului în floare / Răsar ochii mamei, steaua ce-o să zboare. // Dincolo de cerul ochilor tăi, mamă. - / Valurile mării, codrii de aramă. // Iar pe valuri - steaua. Şi pe frunza poamei - / Tremurândă, umbra sufletului mamei. // Trist de ce-aş fi oare şi cu gura mută? / Valul mă cuprinde, frunza mă sărută!  (Valul, frunza)

            Am vorbit despre toate temele abordate de scriitor, am trecut în revistă aspectele poeziei sale, dar pentru că cel mai mult am discutat despre tematica mamei în lirica viereană, i-am provocat pe participanţi să realizeze o gazetă de perete anume despre Chipul mamei. Cu deosebită răbdare şi preţuire pentru mamă, cititorii au realizat un desen emoţionant, ce înfăţişează o mamă ce-şi strânge la piept pruncul. În dreapta şi în stânga desenului, au scris poeziile Făptura mamei şi Chipul tău, mamă, compuse de Grigore Vieru.

      Am încheiat discuţiile cu îndemnul de a lectura şi a promova creaţia lui Grigore Vieru, poezia de valoare, autentică, care ne cultivă sentimente de dragoste, de bunătate, de frumos. Grigore Vieru reuşeşte să ne atingă sufletul, cu versul măiestrit, născut din simţirea-i aleasă. Anume de astfel de oameni avem nevoie, care să ne amintească că nu ura şi ranchiuna trebuie să domnească între noi, ci iubirea, adevărul şi demnitatea...