Educaţia și jocul în dezvoltarea personalităţii copilului

0

             Expoziţie virtuală

           Cuvântul "creativitate" este unul dintre cele mai folosite cuvinte în vocabularul cadrelor didactice. Importanţa identificării şi facilitării lui în mediul educaţional a fost recunoscută şi dezbătută pe scară largă. În esenţă, definiţia conceptului de creativitate pedagogică presupune valorificarea deplină a componentelor structural-funcţionale, analizate anterior, interpretabile şi realizabile în sens prioritar formativ.

            Locul jocului creativ în viaţa copilului este conferit de faptul că satisface dorinţa firească de manifestare, de acţiune şi de afirmare a independenţei. Prin jocurile creative copilul învaţă să descifreze lumea reală, jocul fiind un exerciţiu pregătitor pentru viaţă şi se prezintă ca un agent de dezvoltare, de expansiune a personalităţii în devenire.

Granaci, Lidia. Jocul creativ : Îndrumar metodic.  – Chişinău : Epigraf, 2014. – 144 p.

Jocul creativ ar trebui practicat sistematic la toate etapele procesului educativ: preşcolară, primară, gimnazială, liceală – în cadrul orelor şi activităţilor extracurriculare. Lucrarea poate servi ca suport cadrelor didactice, părinţilor, specialiştilor în pedagogie etc.

Când nu va mai fi zăpadă, copiii vor face un om de iarbă; când nu va mai fi nici iarbă, copiii vor face un om de pământ; când nu va mai fi nici pământ, copiii vor face un om de piatră; când nu va mai fi nici piatră, umbra unui om de cenuşă se va profila pe cer - şi nu vor mai fi nici copii atunci.

Grigore Vieru

Jocul, departe de a fi o distracţie, e o concentraţie a sufletului, un moment de zvâcnire a forţelor.

George Călinescu

Ochii copiilor le prind pe toate câte se fac în jur şi le răsădesc în joacă.

Ion Druţă

Există o singură şansă de a fi om întreg: a păstra universul de candori al copilăriei, a percepe logica copilului ca homo "ludens".

Mihai Cimpoi

Fiecare copil poartă în sine o scânteie de la Dumnezeu.

Aurelian Silvestru

1001 idei pentru o educaţie timpurie de calitate : Ghid pentru educatori. – Chişinău : [S. n.]., 2013. – 216 p.

Educaţia timpurie reprezintă totalitatea experienţelor individual realizate şi social organizate de care beneficiază copilul în primii ani de viaţă, cu rol de a proteja, creşte şi dezvolta fiinţa umană prin înzestrarea cu capacitate şi achiziţii fizice, psihice, culturale specifice, care să-i ofere identitate şi demnitate proprie. Ceea ce învaţă copilul în această perioadă reprezintă mai mult de jumătate din ceea ce va învăţa tot restul vieţii!

Educaţia oferită copiilor la vârsta timpurie pune bazele dezvoltării lor ulterioare şi are o importanţă crucială atât pentru formarea capacităţilor intelectuale şi a competenţelor sociale, cât şi în vederea compensării lacunelor informaţionale şi formative determinate de condiţii sociale şi economice defavorizante.

Într-un context mai larg, educaţia timpurie a copiilor este parte a mecanismului care garantează ocrotirea drepturilor copilului, contribuind, astfel, şi la realizarea scopurilor formulate în Declaraţia Mileniului. În acelaşi timp, din perspectiva cheltuielilor, este mai eficient a se lua măsuri preventive şi a se acorda sprijin copiilor în perioada timpurie de dezvoltare,  decât a se interveni şi a remedia consecinţele unor situaţii nefavorabile trăite de ei pe măsura maturizării. Drept factor determinant al calităţii educaţiei timpurii a copiilor este interacţiunea dintre copii şi personal, cu accent sporit pe considerarea şi evidenţa necesităţilor copilului.

În cadrul unei educaţii timpurii a copiilor de calitate, realizată de un personal calificat, copiii beneficiază de o îngrijire accesibilă şi sigură, ceea ce constituie un suport esenţial pentru părinţi.

Aurelian Silvestru