Curiozităţi!

0

A r t i f i c i i l e

            În ultimul timp, spectacolele cu focuri de artificii au devenit parte componentă a festivităţilor, încântând privirile, sporind buna dispoziţie şi creând o adevărată feerie, plină de lumini multicolore. Nici sărbătorile de Crăciun şi Anul Nou nu ar mai fi atât de fermecătoare dacă nu ar fi focurile de artificii.

    Curios, dar, deşi pare a fi un apanaj al modernităţii, artificiile îşi au originea adânc împlântată în istorie. Pentru dreptul de a se considera patria focurilor de artificii concurează China şi India. Deşi majoritatea istoricilor consideă că anume chinezii au fost acei care au inventat jocul colorat al focului, indienii nu cedează, aducând drept argument arhicunoscutele beţişoare, numite focuri bengaleze, omniprezente la sărbătorile de iarnă. Adepţii originii chineze a artificiilor susţin că ele au fost descoperite din greşeală de către un bucătar acum mai bine de 2000 de ani. Acesta a amestecat, din neatenţie, cărbune, sulf şi salpetru. Explozia multicoloră i-a speriat, dar şi i-a uimit pe cei prezenţi, aşa că experienţa a fost repetată, amestecul negru fiind numit foc chimic. În una din zile, un curios a introdus această substanţă într-o bucată de bambus şi a aruncat-o pe foc. Astfel a luat naştere prima pocnitoare. De atunci în China, pocnitorile au devenit indispensabile la tot felul de ritualuri religioase, de asemenea, la nunţi şi alte motive de celebrare, deoarece produceau un sunet puternic ce se credea că poate alunga spiritele rele.

            Chinezii sunt atât de mândri de invenţia străbunilor lor, încât în oraşul Liu Yang există chiar un muzeu şi un templu dedicat unui călugăr pe nume Li Tian, despre care se crede că a organizat producerea în masă a artificiilor încă acum 1000 de ani. Ba şi mai mult - în fiecare an, la 18 aprilie, este sărbătorită Ziua artificiilor, iar oamenii aduc jertfe călugărului Li Tian.

            În Europa, acest joc al focului a ajuns mult mai târziu. Legenda susţine că celebrul călător Marco Polo ar fi avut în bagajele sale la întoarcere din China şi câteva artificii. Nu a ajuns însă cu ele până la Veneţia lui dragă, ele rămânând undeva în Orientul Mijlociu. În scurt timp, acestea au cucerit şi lumea musulmană.  Din Orientul Mijlociu în Europa le-au adus cruciaţii.

            Ca şi pretutindeni, focurile de artificii au fascinat europenii. Primii s-au lăsat cuceriţi nobilii englezi de la curtea reginei Elizabeta I. Whilliam Shakespeare a menţionat artificiile în scrierile sale, acestea fiind atât de îndrăgite de către regină, încât la solicitarea ei a fost creat postul de maestru artificier al Angliei. Pasiunea englezilor pentru fascinantele spectacole nu a scăzut cu anii. Chiar şi acum în Marea Britanie se sărbătoreşte la 5 noiembrie Ziua focurilor de artificii.

            Artificiile de pe timpuri erau nişte simple jocuri copilăreşti în raport cu ceea ce admirăm noi astăzi.  Autorii celor mai impresionante focuri de artificii din întreaga lume sunt consideraţi acum italienii şi japonezii.

            Deşi fascinează prin frumuseţea lor, artificiile rămân a fi şi o plăcere periculoasă. Neatenţia în utilizarea lor poate aduce nenorociri, de aceea folosirea de către copii a produselor pirotehnice la noi, ca şi în alte ţări ale lumii, este strict interzisă.