Cartea nomazilor din B.
Val Butnaru
Vizitând
biblioteca "Târgu-Mureş", am remarcat un titlu de carte care m-a intrigat: Cartea nomazilor din B de Val Butnaru. M-am întrebat ce
semnificație are inițiala B. și cine
sunt acești nomazi. Astfel a început incursiunea mea în lumea celor din B.
Citind-o, am constatat că
este o carte complexă, un pamflet politic, bogat în idei, un
,, roman total’’,
în care noțiunile de timp și spațiu își pierd sensul primordial. Planurile
spațiale și temporale se confundă, încât nu mai înțelegi în care dintre acestea
se desfășoară acțiunea. Întâlnim simbolul porții, care ne ajută să călătorim ,,
dincolo’’. Pentru început, acest ,, dincolo’’ este o taină.
Poarta
este scopul suprem pentru câteva dintre personajele romanului. Este locul unde
te întâlnești cu tine însuți, locul în care te reîntîlnești cu trecutul tău, cu
păcatele și amintirile tale. Această poartă magică te duce într-o altă
dimensiune spațială, spre întâlnirea cu Ghirai-Mîrza, cu strămoșii, cu
deportații : Soldații aruncau căldări de
apă pe pereții vagonului ticsit de oameni, și, în îmbulzeala de nedescris,
bărbații și femeile, de-a valma, se înghesuiau, lipindu-și buzele de scândura
așchiată pentru a sorbi măcar o picătură...
Val Butnaru
prezintă un sistem de personaje alegorice, în frunte cu Președintele. E o lume satirizată, în care își duc existența
personaje anti-eroi. Majoritatea sunt simbolice și poartă un nume sugestiv : Platon, Solomon, Cicerone, Anghel, care ne trimit cu gândul la
personajele legendare din Biblie, filozofie și literatură în general.
Personajele lui Val Butnaru sunt emblematice. Președintele și ceilalți se
remarcă prin beții, printr-un limbaj trivial, prin acte contrar opuse omeniei
și bunului simț. Aceste personaje sunt gata să închidă la balamuc un om ce
apără vechiul drapel național, dar sunt gata să compătimească și să elibereze
din pușcărie un om ce și-a ucis soția. O societate bolnavă, ce caută doar
propriul profit și plăcerile vieții. Deputații nu sunt preocupați de problemele
cu care se confruntă cetățenii de rând, ci de băutură : Să bem, Elefterie, că nu știm câte zile mai avem... și alte dovezi
de pierdere a sufletului.
Un alt erou din roman este mama Elena,
care pare a fi chiar destinul Basarabiei, inițiala B. semnificând Basarabia. Ea
este bătută, umilită, despărțită de copiii săi. Călugărul, unul dintre fiii ei,
este simbolul conștiinței mutilate a neamului, amintește un profet sau chiar un
înger.
Pluritatea de lumi și planurile temporale
cuprind destinele mai multor generații de basarabeni, cuprind 200 de ani de
istorie zbuciumată, crime ororoase, basarabeni pierduți în negura vremii,
trecuți prin înghețuri siberiene. Timpul ne demonstrează că manifestă un impact
puternic asupra omenirii și 200 de ani nu au fost îndeajuns pentru o regăsire a
trecutului nostru, de aceea, se insistă atât de mult în roman că nu trebuie să
ne uităm obârșia, noi, cei care trăim în o Republică
cu îngeri. Poporul basarabean continuă încă să rătăcească prin labirinturi
și să asiste la carnavalescul acestei lumi zi de zi. Basarabia rămâne a fi țara
nomazilor, ce pleacă mereu în căutarea unui destin mai bun, dar, de fapt,
continuă a fi prizoniera timpului și a identității pierdute. Ar trebui să ne
trezim din somn, pentru ca să nu fim nevoiți să mai spunem : Nu ne duce capul să avem grijă de cei vii,
darămite de sufletele celor morți...
Galina Barcari
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu