Sărbătoarea Sânzienelor: expoziţie virtuală

0

       Astăzi este serbată sărbătoare creştină numită Sânzienele sau Drăgaica. Numită în unele regiuni ale României şi Cap de vară, această zi sfântă trebuie respectată şi nimeni nu are voie să lucreze pe data de 24 iunie. Sărbătoarea Sânzienelor este o tradiţie de a celebra culturile agrare, muncile de vară şi soarele.  

Originea Sânzienelor:

      Sânzienele sunt considerate zâne bune, deţinătoare de puteri magice asupra florilor ce le poartă numele şi asupra culturilor de cereale, ele fac ca acestea să rodească, ca femeile căsătorite să nască copii sănătoşi şi bolnavii să se însănătoşească. Se spune că denumirea de Sânziană provine de la zeița romană Diana - Sanctae Dianae din Sarmisegetusa, identificată cu zeiţa tracă-dacică Bendis, zeiţa magică a Lunii, a pădurilor, farmecelor şi a nopţii. O altă personalitate asociată numelui de Sânziană, este Iana Sânziana, zână din mitologia românească folclorică, sora şi iubita Soarelui.

Tradiţii şi obiceiuri străbune:

      Sânzienele se manifestă printr-o mulţime de obiceiuri, care au scopul de a oferi lanurilor fertilitate şi bogăţie, dar sunt şi anumite ritualuri rezervate fetelor pentru cunoaşterea ursitului şi pentru atragerea norocului şi belşugului asupra viitorilor prunci.

       Sărbătoarea Sânzienelor este considerată cea mai potrivită zi pentru culesul florilor şi plantelor de leac şi descântec, care vor fi folosite pentru boli şi alte rele. Legendele spun că Sânzienele sunt nişte fete frumoase, care prinse în horă emană energii pozitive în natură. Atfel, sărbătoarea este una pur feminină, iar femeile care dansează hora atrag asupra sa bunăstare, sănătate şi noroc.

      Florile purtate în păr sau la sân, le vor face mai frumoase şi mai atrăgătoare, iar puse sub pernă, acestea le vor arăta viitorul soţ.

      De asemenea, băieţii umblă spre dimineaţa prin sat şi aruncă cununiţe de sânziene în curţile fetelor de măritat. Ei mai cutreieră satul, grădinile şi ogoarele, luminându-le cu făclii aprinse.

Pe această tematică, vă propunem spre lectură romanul Noaptea de Sînziene de Mircea Eliade.

Eliade, Mircea. Noaptea de Sînziene. - Bucureşti : Minerva, 1991. - 333 p (vol I) - 412 p (vol II).

Halucinant de la început până la sfârşit, ultimul roman eliadesc înglobează toate temele utilizate de autor în scrierile sale fantastice şi lucrările de specialitate. Personajele se conturează, prind viaţă în noaptea de Sânziene (24 iunie) când cerurile se deschid ("pentru cei care ştiu să le privească"), când maleficul şi beneficul ating punctul culminant, când magia şi miracolele sunt mai mult decât oricând posibile.