Cărţi rare de şi despre Mihai Eminescu: expoziţie virtuală

0

Mihai Eminescu - 165 ani de la naştere

Astăzi, 15 ianuarie de ziua lui Mihai Eminescu, a fost prezentată Colecţia Mihai Eminescu fondată în anul 2000 - Anul Mihai Eminescu, în baza donaţiei scriitorului târgumureşean Timotei A. Enăchescu.

Cărţi rare donate de scriitorul târgumureşean Timotei A. Enăchescu


Expoziţie virtuală

Eminescu, Mihai. Proză şi versuri. - Iaşi : Ed.V. G. Morţun, 1890. - 254 p.

Acest volum reproduce fidel una dintre scrisorile scriitorului, adresată unui prieten, care poate fi citită chiar la începutul cărţii. În continuare, cartea e constituită din lucrări scrise de Mihai Eminescu: Făt-frumos din lacrimă  (poveste), Sermanul Dionis (nuvelă), Sara pe deal, La steaua, De-aşi avea (poezii) etc. Citind aceste file, pătrundem în lumea tainică a Luceafărului limbii române, cunoscându-i gândurile, visele,aspiraţiile, dezamăgirile. Volumul a fost reeditat de Editura Eminescu drept omagiu la Centenarul morţii poetului.

Ştefan, Mircea. Mihai Eminescu revizor şcolar. - Bucureşti : Ed. de Stat Didactică şi Pedagogică, 1956. - 285 p.

Această lucrare îl prezintă pe marele scriitor dintr-o perspectivă diferită: cea de revizor şcolar, căruia îi reveneau sarcini importante: de a obţine aprobarea pentru înfiinţarea unor şcoli noi, de a asigura şcolilor îmbunătăţirea condiţiilor, de a-i îndruma pe învăţători, scopul fiind de a de a spori frecvenţa. Astfel, cartea prezintă un istoric al şcolii din acea perioadă, dar şi concepţiile şi meritele lui Mihai Eminescu în activitatea sa. El a fost şi un apărător al învăţătorilor, reintegrându-i pe 
unii dintre aceştia în învăţământ, pe cei demişi ilegal. Tot aici, se face referinţă şi la Ion Creangă, cei doi ajungând buni prieteni.  Sunt expuse câteva consideraţii din raportul lui M. Eminescu referitor la lucrarea elaborată de învăţătorul şi scriitorul Ion Creangă -  Povăţuitorul. Dacă doriţi să cunoaşteţi legătura scriitorului cu pedagogia, concepţiile pedagogice, îndrumările metodice pe care le oferea, dar şi documente din acea perioadă, articole din Curierul de Iaşi şi din Timpul, vă invităm să consultaţi această lucrare!

Pop, Augustin Z. N. Contribuţii documentare la biografia lui Mihai Eminescu. - Bucureşti : Ed. Academiei Republicii Populare Române, 1962. - 620 p.

Această carte aduce numeroase mărturii documentare, dar şi monografice despre familia şi viaţa scriitorului. Lucrarea reconstituie secvenţe importante din biografia scriitorului, inclusiv dărâmarea casei unde a copilărit poetul. Sunt adunate o serie de materiale, unele din arhiva lui Titu Maiorescu, care prezintă atitudinea junimiştilor faţă de poezia eminesciană şi faţă de traiul scriitorului. Copilăria, existenţa şubredă, louinţe mai mult decât sărăcăcioase, duşmani şi prieteni, relatări, telegrame, imagini, toate acestea sunt cuprinse între filele lucrării. Vă prezentăm câteva titluri din cuprins: Ipoteştii lui Iminovici, Unirea şi reforma agrară în satul lui Eminescu, Raluca ,,dulcea mamă'', Junimiştii şi Eminescu, eminescu în Bucureşti, Din întunecaţii ani 1887-1888 la Neamţ şi la Botoşani.

Bulgăr, Gheorghe. Eminescu despre problemele limbii române literare. - Bucureşti : Ed. Ştiinţifică, 1963. - 115 p.

Mihai Eminescu are un propriu stil de a scrie, versurile, proza scriitorului,  aduc un nou suflu literaturii române, contribuind la dezvoltarea literaturii şi limbii poetice. M. Eminescu a contribuit semnificativ la constituirea limbii române literare, a introdus noi sensuri, noi legături sintactice între cuvinte. Se vorbeşte despre curentele filologice ce afectau limba: latinismul, purismul, jargonul franţuzesc, toate denaturau limba românească, fiind utilizate în exces. Tot în această lucrare, găsiţi referinţe la pasiunea pentru limba documentelor şi cărţilor vechi, pe care scriitorul le procura şi le studia, traducând pasajele ce îi plăceau. Se vorbeşte despre cuvintele şi construcţiile vechi incluse în poezia eminesciană. Deşi ele sunt utilizate, lexicul rămâne a fi unul viu, plasticizant, cu profunzime şi noutate. Câteva dintre titlurile capitolelor: Temeiurile istorice ale limbii literare moderne, Despre istoria limbii  şi despre cultivarea limbii literare, Lexicul, Probleme de gramatică.

Eminescu, Mihai. Proză literară. - Bucureşti : Ed. pentru Literatură, 1964. - 397 p.

Această ediţie începe cu un studiu introductiv semnat de Eugen Simion şi cu o notă despre ediţie, de Flora Şuteu. În studiul introductiv, cunoscutul critic Simion se referă la stilul scrierilor eminesciene, la opiniile controversate pe care le trezeşte proza eminesciană, la prejudecăţile criticilor şi profesorilor de retorică. Sunt enumerate caracteristicile prozei eminesciene: titanismul romantic, fantezia îndrăzneaţă,toate aflate sub semnul unei naturi meditative. Cartea include lucrări mai cunoscute şi mai puţin cunoscute din proza lui M. Eminescu:  Sărmanul Dionis, Cezara, Geniu pustiu, Avatarii faraonului Tla, Visul unei nopţi de iarnă, Întâia sărutare etc.

Simion, Eugen. Proza lui Eminescu. - Bucureşti : Ed. pentru Literatură, 1964. - 317 p.

În capitolul Universul prozei eminesciene, cercetătorul îl compară pe Mihai Eminescu cu marii romantici - Novalis, Hoffmann, Edgar Poe, etc., menţionând că romanticul român nu este cu nimic mai prejos decât aceştia. O mare forţă de creaţie, o fantezie proiectată în toate zonele universului existenţial, un adânc simţ al realului şi puterea de a armoniza viziuni cosmice tulburătoare, aceste însuşiri i le atribuie Eugen Simion marelui scriitor. Criticul include şi opiniile altor cercetători: G. Călinescu, O. Densusianu, E. Lovinescu. În acest studiu, se reflectă valoarea prozei eminesciene. Criticul descrie şi noţiunea de naturi catilinare, necesară de a fi definită, pentru a înţelege epica eminesciană, în special romanul Geniu pustiu. Sunt incluşi termenii de  titanism şi demonism. Sunt analizate: proza fantastică şi filozofică, fantasticul erudit, fabulosul popular în ipostaze romantice, ,,fiziologiile'' realiste din perspectiva romantică şi două faze ale iubirii romantice.

Mihai Eminescu, Ion Creangă. Studii. - Timişoara, 1965. - 305 p.

Acest volum cuprinde comunicările şi conferinţele ţinute la Universitatea din Timişoara în 1964, cu prilejul împlinirii a 75 de ani de la moartea lui Mihai eminescu şi a lui Ion Creangă. Comunicările au fost dezvoltate de autori în studii ample şi publicate în această ediţie. Câteva dintre subiectele abordate în lucrare sunt: Alegoria Luceafărului, Eminescu şi limba poetică a înaintaşilor, Reflexe promoteice în poezia lui Eminescu, Eminescu în perspectiva literaturii universale. Capitolele sunt traduse în limba germană.

Rotaru, I. Eminescu şi poezia populară. - Bucureşti : Ed. pentru Literatură,1965. - 276 p.

Scriitorul a avut o strânsă legătură cu folclorul, iar acest volum enumeră elementele folclorice, dar le şi caută semnificaţiile adânci, evidenţiază contribuţia lui la opera eminesciană, la distingerea ei ca operă naţională şi populară. Prima parte însumează datele biografice şi bibliografice, ce ne pot forma o opinie referitor la concepţiile eminesciene în ceea ce priveşte importanţa literaturii populare. A doua parte are caracterul unor analize de text şi este ămpărţită pe trei capitole. Elementele de folclor sunt atestate atât în poezie, cât şi în proză, iar cercetătorul include texte concrete, analizate amănunţit, reliefând influenţa poeziei populare aupra operei eminesciene.

Nicolescu, G. C. Studii şi articole despre Eminescu. - Bucureşti : Ed. pentru Literatură,1968. - 199 p.

În primul capitol, se vorbeşte despre personalitatea scriitorului, care este văzut ca un geniu. Sunt expuse opiniile cercetătorului G. Ibrăileanu şi a scriitorului  I.L. Caragiale, referitor la personalitatea marelui poet, prozator, publicist - M. Eminescu. Sunt discutate: Temeiurile populare ale creaţiei lui Eminescu, Anii marilor frământări eminesciene (1866-1874), Erotica lui Eminescu (Idei şi atitudini), Problema autenticii versiuni a ,,Luceafărului'', Eminescu în critica şi istoria literară românească de până la 1944 etc.

Dumitrescu, Ion. Metafora mării în poezia lui Eminescu. - Bucureşti : Ed. Minerva, 1972. - 354 p.

În acest volum, autorul îşi propune să analizeze metafora eminesciană. Include mai multe şi evidenţiază sugestia fiecărei metafore. Pentru o interpretare mai complexă, I. Dumitrescu optează pentru identificarea funcţiilor metaforice ale imaginii printr-un singur moment reprezentativ, dar care să fie analizat în profunzime şi inclus şi  în alte contexte asemănătoare. În fiecare capitol, imaginea apare cu o altă funcţie, constituindu-se, atfel, multiple semnificaţii. Pentru a înţelege amplu semnificaţia mării în opera eminesciană, studiaţi fiecare capitol în parte: Poetul în căutarea metaforei; înfiriparea ei între subconştient şi conştiinţă, Marea - scenă alegorică a istoriei, metaforă a zbaterii zadarnice, Marea - oglindă a pmului aspirând spre ideal, Marea - metaforă a spaţiilor morţii, Marea - metaforă a eternităţii etc.