Limbajul ninsorii
E
interesant faptul cum un fenomen al naturii - ninsoarea - poate influenţa
viaţa oamenilor din diferite zone ale Pământului. În limbile multor popoare
nordice (eschimoşi, ciukoţi, neneţi...) sunt atestate circa 40 de sinonime
pentru cuvântul z ă p a d ă :
proaspătă, abia căzută, nisipoasă, acoperită cu o crustă de gheaţă, fulgi
umezi.... Poeţii întotdeauna au fost fascinaţi de ninsoare. Se zice că nu
există pe lumea asta doi fulgi de zăpadă identici. S-ar părea că în
contemplarea acestor cristale zburătoare se regăsesc doar nişte firi romantice.
Însă sunt oameni care şi-au dedicat mulţi ani din viaţă cercetării acestor
forme atât de frumoase, cum a făcut-o Wilson Bentley, cel care a primit chiar
supranumele de The Snowflake Man. Fără
îndoială, natura este un designer nemaipomenit, oferindu-ne fenomene
spectaculoase. Apa se transformă în gaz sau devine solidă, ca structură
cristalină excelent organizată în fulgi.
Însă aceasta se topeşte repede. Ca să o păstreze timp îndelungat,
Bentley a montat o cameră foto pe microscop şi a fotografiat, în 1885, pentru
prima oară, un fulg de nea. Până în 1931, el a făcut mii de poze, fără să
găsească doi fulgi absolut identici. Mitul fulgilor se menţinea.
Alţi
cercetători nu au fost de aceeaşi părere cu Snowflake
Man şi, pe la finele anilor '80, ai secolului trecut, Nancy Knight de la National Center for Atmospheric Research
(Wisconsin), a anunţat precum că a aflat doi fulgi de zăpadă absolut
identici! Totuşi, expertul Kenneth Libbrecht de la California Institute of Technology din Pasadena, relatează Science News for Kids, a
contraargumentat că, molecular vorbind, nu este posibil ca acei fulgi să fie
identici, chiar dacă ei au apărut prin expunerea vaporilor de apă la exact
aceleaşi condiţii meteorologice, în exact aceeaşi perioadă de timp. Aceasta se
datorează haosului microscopic care face ca toate cristalele mici de gheaţă să
se lege diferit. Formaţiunile mici de
gheaţă fuzionează treptat şi, când fulgul devine suficient de greu, el coboară
încet, atrăgând alte cristale în pattern-uri sofisticate.
Fulgii
sunt, de obicei hexagonali, dar fizicianul american a observat şi fulgi cu
forme triunghiulare, pe care s-a hotărât să-i recreeze în laborator. Prin
intermediul unei ninsori artificiale, au fost iniţial studiaţi fulgii cu şase
laturi, despre care se credea că sunt cei mai răspândiţi în natură. Apoi s-a
notat că apăreau, de fapt, mai mulţi fulgi având trei laturi.
Este
posibil ca fulgii să treacă, în atmosferă, printr-un nor de praf care le
schimbă forma în contact cu vântul. Aceste experimente ajută experţii să
înţeleagă secretele aerodinamicii. Fără această ştiinţă nu s-ar putea construi
avioane şi nici nu s-ar putea trimite rachete în spaţiu. Savantul chiar a scris o carte
despre fulgi Snowflakes, prezentând
imagini extraordinare, detaliate ale cristalelor de gheaţă. Când mi-a venit ideea să realizez o carte
despre fulgii de nea, am descoperit că nu existau fotografii frumoase cu ei, a
declarat savantul. El a perfecţionat chiar foto-microscopul. Cristalele sunt
forte mici, aşa că tehnicile normale ale macro fotografierii nu funcţionează
bine, mai ales că apar dificultăţi în luarea de imagini. Fulgii de nea se
formează când o picătură de apă se tranformă într-o particulă de gheaţă.
Vaporii de apă se condensează, iar particula de gheaţă dezvoltă rapid diverse
forme, în funcţie de temperatură. Kenneth a identificat 35 de tipuri diferite
de fulgi, inclusiv dentritele stelare, nişte
cristale care au ramuri, cu un diametru de 2-4 mm. Fulgii comuni sunt subţiri, au şase braţe, care îi fac să arate ca
o stea şi se formează când temperatura este între minus 2 şi minus 15 grade
Celsius. Pentru a sublinia forma şi mărimea fulgilor de nea, profesorul
foloseşte diverse tehnici de iluminat, cu ajutorul filtrelor colorate, pentru
efecte diferite. Fotografiile l-au ajutat să studieze mai bine cristalele de
gheaţă din punctul de vedere al fizicii. Evident, nici un fulg de nea nu este
identic cu altul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu