A fi simplu înseamnă să mori
puţin câte puţin în fiecare zi, în numele celor mulţi, până când te preschimbi
în iarbă. Iar mai simplu ca iarba ce poate fi. Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi.
Azi, 18 ianuarie,
se împlinesc 6 ani de la regretabila trecere în nefiinţă a inegalabilului poet
Grigore Vieru, numit "simbolul literaturii române din Basarabia". Odată cu decesul
tragic al lui Grigore Vieru, omul care şi-a dedicat viaţa limbii române,
literatura română şi lumea literară au rămas mai sărace cu un poet, cu un
frate, cu un om...
2015 este
declarat Anul Grigore Vieru. Biblioteca "Târgu-Mureş" deţine o colecţie
de documente Grigore Vieru, fondată
în ianuarie 2010 - Anul Grigore Vieru,
în baza colecţiei bibliotecii. Colecţia cuprinde: Viaţa şi activitatea lui
Grigore Vieru; Poeziile lui Grigore Vieru;
Cântece pe versurile lui Grigore
Vieru; Interviuri cu Grigore Vieru; Versuri consacrate lui Grigore Vieru; Grigore
Vieru în ediţii periodice.
Un adevărat miracol este poezia
lui Grigore Vieru, care s-a împletit organic cu viaţa a câtorva generaţii: de
la picii de grădiniţă la adolescenţii străbătuţi de primul fior al dragostei
până la cei ce-şi dau ultima suflare...
Vladimir Beşleagă
„Iubirea este singura dreptate pe lumea asta... - acesta este
dictonul poetului care îl caracterizează atât de bine. Grigore Vieru este
întruchiparea iubirii prin frunză şi iarbă, pentru cuvânt şi grai, pentru tot
ce se numeşte suflare românească. Sufletul său avea să rămână undeva în
copilărie, alături de mama, o icoană la care s-a închinat toată viaţa. Prin
poezia sa genial de simplă, ca frunza, ca iarba, Grigore Vieru ne face să ne
regăsim în versurile sale, a pătruns în fiecare colţ al fiinţei noastre şi a
ajuns chiar şi dincolo de hotarele latinităţii, iar opera sa a devenit un
cântec, un poem al acestui pământ. Ţine de demnitatea noastră naţională să-i
valorificăm opera, să transmitem generaţiilor viitoare mesajul lăsat de poet şi
să-l cinstim cum merită".
(M. Ghimpu)
În memoriam Grigore
Vieru
Trecere
N-am altă moarte –
asta-i moartea mea,
cum e lumina
într-o stea,
întoarcere
făr-a pleca
şi pleoapă
pe privirea ta.
N-am altă moarte –
asta-i moartea mea,
un colţ de cer,
un colţ de stea
lumină
făr-a lumina.
N-am altă moarte –
doar a mea,
ecou-nainte
de-a striga.
N-am altă moarte –
asta-i moartea mea,
şi doar în ea
voi învia.
Nicolae Băciuţ
Bazna, 8 ianuarie 2009
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu