În genunchi în fața cititorului

0

Să facem cunoștință:

În stânga cuprinde niște cărți Lilia Calancea. În dreapta pozei, alături de alte cărți ne privește tandru Anna Gavalda. Dar cine sunt aceste femei și ce au ele în comun?

Lilia Calancea - tânără scriitoare, originară din Republica Moldova, cunoscută mai ales pentru activitatea sa pe blogurile personale: Jurnalul Soacrei Mici și Blog de vineri. Debutează în anul 2014 cu romanul de dragoste Regina Nopții.

Anna Gavalda - o romancieră franceză, care scrie „pentru adulții care trebuie să fie treziți din somn“. Primul său volum, Aș vrea să mă aștepte și pe mine cineva, apare în anul 1999, iar de atunci a mai scris încă 3 cărți, printre care și una pentru adolescenți.

Ambele sunt scriitoare și cititoare aprige. Lilia Calancea a citit-o pe Anna Gavalda și a îndrăgit-o, așa cum ne povestește într-o postare pe blogul său. Aș vrea să sperăm că și scriitorii francezi vor ajunge să citească literatura noastră contemporană și credem că și Lilia Calancea are aceleași visuri. 

Și totuși ce leagă aceste două femei minunate? Cum credeți, ce fac două scriitoare când se întâlnesc pentru prima dată? Își zic complimente una alteia, se pupă și se îmbrățișează! Iar apoi...

Vedeți ce scrie Lilia Calancea într-o postare pe facebook:

„Azi am bocit de trei ori.
Sa va povestesc despre al doilea bocet.
Dupa primele lacrimi, astamparate cu greu, mi-am inchis cu gest ferm umbrela, pentru ca nu vroiam sa falfai cu basmaluta in fata trecatorilor. Stropi din cer, stropi din suflet, aceeasi apa. Nimeni nu baga de seama.
Dupa vreo suta de metri, zarindu-mi profilul intr-o vitrina cu oglinzi, m-am tras sentinta : ce aer jalnic poate avea o femeie plouata, nerujata, cu ochii umflati si rosii.

Peste o jumatate de ora, Anna Gavalda privea bland in ochii mei descalificati:
-Pot sa va sarut ?
Si eu am ramas ca Gradiva, inmarmurita cu o talpa-n aer. O secunda. Pentru ca imediat in urmatoarea ne-am pupat si imbratisat. Apoi ea trebuia sa plece, dar nu pleca. O retineam cu privirea :
-Aveti un zambet luminos, imi spune.
-Imi pare atat de rau ca nu am o carte cu mine, ii spun. Cum sa va las sa plecati fara sa-mi lasati macar un cuvant scris ?
Scoate zambind un pix negru. Scot si eu frenetic o brosurica si i-o intind. Si atunci… femeia asta inteligenta si remarcabila, cu privire limpede si calda, cu profil uman incantator, cu soiul de rafinament, eleganta si detasare care te duce cu gandul la Lady Di, de la inaltimea ei de 1m80 coboara intr-un genunchi in fata cititorului si incepe a scrie o dedicatie. Reusesc doar sa exlam in minte : Je rêve, mon Dieu ! Scriitoarea, a carei carti le mutam ieri din salon in dormitor, sta azi in genunchi in fata mea. Cobor si eu, in genunchiul drept (in care de cateva zile sta cuibarita o durere tenace).

Un dialog dintre doua femei in genunchi:
-Imi spuneti prenumele dvs ?
Incep sa ma balbai ca Odette Toulemonde. A trebuit sa-mi repet prenumele de cateva ori, raspicat si limpede. Nu zau, ce-i atat de complicat in Lilia? Il pronunta oricine chiar si dupa doua ulcioare de vin. Tata a gandit strategic, dar degeaba.
Ea a plecat, dar eu am stat inca mult s-o petrec cu privirea mea apoasa. Si pentru ca nu ploua, mi-am scos basmaluta. Fericirea poate fi atat de umeda…
***

Daca, intr-o zi, vreun cititor de-al meu bocit si nefericit ma va opri, intrebandu-ma : Dvs sunteti… ? Eu ii voi raspunde : Pot sa te sarut?
Pentru ca am avut de la cine invata!
P.S. A facut o greseala in data de azi. Nu indraznesc sa cred c-am tulburat-o chiar eu.
Acum 4 ani (cand nu credeam in miracole) https://blogdevineri.wordpress.com/…/as-vrea-sa-ma-astepte…/”

Un gest foarte emoționant, credem noi. O apreciere deosebită oferită cititorului de scriitor. Un simplu autograf și o întâlnire de câteva clipe transformate într-o experiență minunată.

Cărțile scriitoarelor le găsiți și la biblioteca noastră! 

Vă aşteptăm să le împrumutaţi!