Vă invităm să o consultaţi!
1. Caras-Cumpenici, Maria. ABC-ul familiei. – Ch. : Pontos, 2010. – 260 p.
„Cartea este un apel către cei ce vor să făurească bine. Ea vă poate învăța să cum să luați atitudine, cum să influiențați benefic caracterul propriu sau cel al copilului etc. Ca autor, am îndrăznit să propun unele sugestii privitor la bine, contribuind în acest mod la formarea unei generații mai îngăduitoare, mai tolerante. Cartea se adresează, în special, părinților și include: poezii, gânduri, proverbe și maxime celebre.”
2. Caron, Gerard. Cum să susținem copilul în funcție de temperamentul său : la școală și acasă. – București : Didactica Publishing House, 2009. – 324 p.
„Gerard Caron, de mulți ani psiholog în mediul școlar, atât pentru copii cât și pentru adolescenți, oferă o descriere a celor patru temperamente: sangvinic, coleric, melancolic și flegmatic. Pentru fiecare din aceste temperamente, el stabilește legături cu una sau alta din formele de inteligență multiplă recunoscute: lingvistică, logico-matematică, spațială, kinestezică, ritmică, interpersonală și intrapersonală. Cu ajutorul unor exemple vii și a unor chestionare detaliate, autorul, grație lungii sale experiențe, oferă sfaturi și stratageme ușor de aplicat pentru a deveni un adult susținător eficient, ghid iubitor și protector.”
3. Ciccotti, Serge. 100 de experimente în psihologie pentru a ne cunoaște mai bine copilul : din perioada prenatală până la 3 ani. – Iași : Polirom, 2008. – 232 p.
„Imitația corporală și comportamentul alimentar. Este bine să-i citiți copilului încă nenăscut povești? Reacționează la mirosurile plăcute sau neplăcute? Cartea descrie 100 experimente efectuate atât în laborator, cât și pe teren, ce pun în evidență surprinzătoarele abilități de care dau dovadă bebelușii începând chiar din perioada intrauterină.”
4. Ciofu, Carmen. Interacțiunea părinți – copii : ediția a 2-a. – București : Editura Medicală Amaltea, 1998. – 224 p.
Autoarea, pediatru de profesie, este de părere că „a scrie despre interacțiunea părinți – copii este o datorie care revine în mod particular medicului pediatru, căci medicina copilului nu se poate concepe fără cunoașterea profesională a comunicării mamă-copil. Carmen Ciofu dorește să completeze informația medicului de familie cu un segment de cunoștințe relativ nou, care s-a amplificat nebănuit în ultimele decenii. Din cuprins: comunicarea mamă-copil, stimularea competențelor copilului, tipuri de dominare parentală, familia disfuncțională etc.”
5. Comșa, Gheorghe; Mihai, Claudia. Cunoașterea copilului la intrarea în clasa întâi. – Târgoviște : Pandora M, 2006. – 92 p.
„Cartea conține un set de probe psihologice cu ajutorul cărora se poate realiza o cunoaștere complexă și obiectivă a personalității copiilor în perioada debutului școlar, profilul psihologic al copilului de 6-7 ani. Probele sunt selectate din diverse materiale de specialitate. Pentru fiecare probă autorii au creat un model de fișă de înregistrare a răspunsurilor.”
6. Crain, William. Dreptul la copilărie : Cum să ne lăsăm copiii să-și trăiască firesc copilăria în societatea actuală, orientată spre performanță. – București : Lucman, 2003. – 272 p.
„Wiliam Crain pledează pentru dezvoltarea firească a însușirilor specifice primilor ani de viață, demostrând că ele au o valoare perenă. Cartea este un îndrumar pentru părinții care doresc să-i ofere copilului lor șansa de a se dezvolta armonios, complex, de a crește și de a se maturiza cu bucurie.”
7. Cucoș, Constantin. Educația : Iubire, edificare, desăvârșire. – Iași : Polirom, 2008. – 224 p.
„Un alt mod de a vorbi despre educație, mai puțin doct și sistematic, care încearcă să îmbine abstractul cu faptul de viață, generalul cu situația particulară. Unitatea cărții se conturează abia la sfârșit, prin structurarea unor câmpuri tematice congruente. Sunt abordate teme diverse, de la instituția discipolatului, iubirea pedagogică, schimbări de paradigmă educațională și educarea prin sine până la caracterul formator al experienței sacrului și al unor întâmplări semnificative.”
8. Ene, Sorin. Cum să ne învingem teama. – Iași : Polirom, 2005. – 160 p.
„Fiecare dintre noi poate fi afectat de tulburări psihice (Atacul de panică, tulburarea de panică, tulburare anxioasă, agorafobia, fobia socială, reacția acută la stres, tulburarea de stres posttraumatic, tulburarea de adaptare), surse ale unui disconfort major și de deteriorare a calității vieții. Lucrarea atrage atenția asupra gravității acestor tulburări și, în același timp, opunând grimasei un zâmbet optimist, înlătură teama ce împiedică de multe ori decizia de a apela la un ajutor specializat.”
9. Eyre, Linda și Richard. Cum să le vorbim copiilor despre sexualitate. – București : Editura Trei, 2009. – 302 p.
„Autorii, specializați în probleme de educație și familie, propun cititorului mai multe modele de dialog ale părinților cu copiii, în funcție de vârstă, ceea ce le permite și unora, și altora să depășească inhibițiile de comunicare pe tema delicată a sexualității.” „În această carte se regăsesc abordări din unghiuri opuse a aproape tot ce s-a scris despre copii și despre sex în ultimii ani.”
10. Goldberg, Sally. 50 de activități interactive pentru dezvoltarea copilului. – Iași : Polirom, 2009. – 270 p.
„Volumul descrie numeroase jocuri pentru cei mici, care pot fi adaptate în funcție de vârstă. De la Cuburile colorate la Cifrele de burete, aceste activități îi ajută pe copii să învețe culorile, formele, literele și numerele, iar părinții – să-și cunoască mai bine copiii și să le asigure un mediu familial echilibrat.”
11. Guilmartin, Nance. Cuvinte care vindecă : Ce poți spune când nu știi ce să spui. – București : Editura Trei, 2010. – 392 p.
„Nance Guilmartin oferă un ghid pentru a reuși să-i ajutăm pe cei aflați în dificultate sau pentru a primi sprijin să-i ajutăm pe cei aflați în dificultate sau pentru a primi sprijin atunci când viața, inevitabil, ne aduce și momente de suferință, nesiguranță sau pierderi. Deși ne este greu să fim martorii durerii sau disconfortului celor din jur, uneori alegem să nu spunem nimic pentru a evita să greșim, spunând ceva nepotrivit. Această carte ne ajută să învățăm cum să le fim alături, cum să inițiem o punte a comunicării și cum să le arătăm că ne pasă.”
12. Houdé, Olivier. Psihologia copilului. – Ch. : Cartier, 2007. – 128 p.
„Plecând de la experimente simple, pe care oricine le poate face acasă sau la școală, analizând în același timp contribuțiile științelor cognitive privind dezvoltarea primatelor și a sugarului, dar și a copilului și adultului, această lucrare descrie în mod explicit felul în care ia naștere actul cunoașterii umane. Olivier Houdé aduce astfel un omagiu operei lui Jean Piaget, cel mai mare psiholog din domeniul psihologiei copilului al sec. XX, reexaminând totodată teoriile acestuia, pentru a propune în cele din urmă o concepție nouă asupra dezvoltării inteligenței.”
13. Jelescu, Petru. Geneza negării la copii în perioada preverbală : Studiu teoretico-experimental. – Ch. : Museum, 1999. – 248 p.
„Prezenta lucrare constituie o abordare aprofundată, principial nouă și originală, a investigațiilor științifice fundamentale efectuate de autor în domeniul psihologiei negării.”
14. Klein, Melanie. Psihanaliza copiilor : Inconștientul poate fi cunoscut prin joc. – București : Editura Trei, 2009. – 464 p.
„Această lucrare publicată pentru prima dată în 1932, a revoluționat psihanaliza copilului și cuprinde sintetic experiența clinică a Melaniei Klein în aplicarea tehnicii psihanalitice în analiza copiilor. Prin tehnica specială de analiză prin joc pe care a creat-o pentru investigarea inconștientului, Melanie Klein a făcut posibilă extinderea domeniului de acțiune al psihanalizei ca terapie de la tratamentul adulților, la cel al copiilor și adolescenților. Prima parte a cărții este destinată aspectelor de tehnică psihanalitică, iar a doua parte cuprinde contribuțiiile teoretice ale autoarei care clarifică unele aspecte ale dezvoltării psihice a copilului și ale rădăcinilor nevrozelor și psihozelor adultului.”
15. Langis, Robert. Când să spunem Nu copiilor. – Iași : Polirom, 2010. – 192 p.
„Când să spunem Nu copiilor prezintă cele mai potrivite metode de a refuza un copil atunci când este cazul și de a-l convinge că aveți dreptate. Părinții, psihologii, educatorii și învățătorii pot utiliza grilele din volum pentru a-și evalua comportamentul și a-și corecta atitudinile greșite.”
16. Litin, Scott C. Ghidul sănătății familiei. – București : ALL, 2008. – 1448 p.
„Ediția conține informații aduse la zi despre mai mult de 1000 de afecțiuni și tulburări (vaccinările, tulburările genetice, sănătatea sânilor, tulburări ale somnului, controlul durerilor, medicina complementară și alternativă, probleme legate de deces), alături de importante sfaturi despre îngrijirile profilactice în scopul menținerii unei stări bune de sănătate.” „Mai important decât capacitatea de a trata bolile este abilitatea de a le preveni.”
17. Moisin, Anton. Arta educării copiilor și adolescenților în familie și în școală : Îndrumător pentru părinți, educatoare, învățători, diriginți și profesori. – București : Editura Didactică și Pedagogică, 2008. – 136 p.
„Educația reprezintă o prioritate în condițiile actualei crize morale a societății. Cartea este adresată cu precădere părinților preocupați de activitatea educativă a copiiilor proprii, la diferite vârste, dar cuprinde și aspecte de interes deosebit pentru cadrele didactice. Limbajul este accesibil, păstrând un echilibru între rigorile științei pedagogice și arta practică a educației.”
18. Morris Shaffer, S.; Perlman Gordon, L. Cum să comunici cu fetele adolescente : Ghid de supraviețuire pentru părinți. – București : Almatea, 2006. – 256 p.
„Pentru a ghida creșterea fetelor pe parcursul perioadei sinuoase a adolescenței, părinții trebuie să facă față unor probleme complexe, cum ar fi sursele vulnerabilității emoționale a fetelor, manipularea socială, impactul dăunător al portretului frumuseții conturat agresiv de mijloacele media, ca fiind elementul definitoriu al valorii personale…etc Cartea oferă tehnici inovatoare cu ajutorul cărora se pot depăși aceste dificultăți, comunicând eficient.”
19. Morris Shaffer, S.; Perlman Gordon, L. Cum să comunici cu băieții adolescenți : Ghid de supraviețuire pentru părinți. – București : Almatea, 2006. – 208 p.
„Cultura violenței și tiparele sociale impun noi provocări pentru părinți. Cartea este un ghid ce conține exemple de comportament și sugerează strategii de comunicare și apropiere emoțională față de băieții adolescenți. Educarea unor tineri echilibrați este posibilă prin dezvoltarea inteligenței emoționale a adolescenților.”
20. Naouri, Aldo. Cum să ne educăm copiii. – București : Editura Trei, 2009. – 368 p.
„A face întotdeauna pe plac copiilor nu înseamnă educație, ci doar seducție. Este dificil să îmbini iubirea și respectul pentru copil cu autoritatea. Exagerarea într-un sens sau altul produce perturbări în comportamentul copilului. Soluția este tocmai reabilitarea autorității părintești.”
21. Nolte, Dorothy Law. Copiii învață ceea ce trăiesc : Educația care insuflă valori. – București : Humanitas, 2008. – 176 p.
„Copiii noștri învață neîncetat de la noi. Învață nu din vorbele cu care încercăm să-i educăm, ci din comportamentul, sentimentele, atitudinea noastră din fiecare zi. În 1954 Dorothy Law Nolte a scris un celebru poem Children Learn What They Live - Copiii învață ceea ce trăiesc. După aproape jumătate de secol pe baza poemului a fost scrisă această carte, un manual de educație cu numeroase istorioare ilustrative.”
22. Pernoud, Laurence. Cum îmi cresc copilul. – București : Editura Terra, 1994. – 400 p.
„Cum îmi cresc copilul este, în aceeași măsură, o carte de psihologie, dietetică, medicină, științe umane, fiind cea mai completă lucrare asupra primilor ani de viață ai copilului. Premiată de Academia de Medicină din Franța, cartea este tradusă în lumea întreagă. Cum îmi cresc copilul conține articole la temele: Un copil intră în viața dumneavoastră; Hrăniți-vă bine copilul; Viața unui copil; Sănătatea de la A la Z; Micul univers al copilului; Educați-vă copilul.”
23. Renaud, Helene. 8 metode eficiente pentru educarea copiilor. – Iași : Polirom, 2011. – 232 p.
„Cartea include 8 metode inovatoare de educare a copiilor și adolescenților, bazate pe încurajare și învățarea rolului în familie și în comunitate: Conștientizarea; Crearea unei legături; Renunțarea; Importanța corect acordată; Importanța acordată celuilalt(copilul meu); Responsabilitatea; Acceptarea; implicarea legată de nevoile reciproce. Informațiile sistematizate, studiile de caz și sfaturile practice prezentate în lucrare pot fi de folos atât părinților, cât consilierilor și psihologilor care lucrează cu copii și adolescenții.”
24. Savater, Fernando. Curajul de a educa. – Ch. : ARC, 1997. – 214 p.
„A educa înseamnă a crede în perfectibilitatea omului, în capacitatea sa înnăscută de a învăţa şi în dorinţa de cunoaştere de care este animat. Educaţia este valoroasă şi valabilă, dar şi un act de curaj, un pas înainte al curajului uman. Cartea este dedicată problemelor educației.”
25. Schneider, Meg F. Educația copilului meu în 25 de tehnici care nu dau greș. – București : Humanitas, 2006. – 172 p.
„Cartea vorbește despre moduri de a-ți crește copilul astfel încât el să se simtă bine cu sine și cu tine. Astfel încât copilul tău să facă față greutăților vieții. Și mai vorbește despre felul în care tu, ca părinte, poți păstra granițele teritoriilor voastre astfel ca resentimentul să se reducă la minimum, iar relația voastră să fie cât mai pozitivă. Fiecare capitol are patru secțiuni: tehnica, de ce tehnica e bună, mesajul profund și cum funcționează. Prima secțiune oferă sugestii pentru propria purtare, secțiunea a doua explică efectele tehnicii și motivul eficienței acesteia. Secțiunea a treia se referă la așteptările tale și felul în care îți înțelegi copilul. Ultima secțiune ilustrează tehnica și rezultatele ei.”
26. Sells, Scott P. Adolescenți scăpați de sub control : Ghidul părintelui: redobândirea autorității și a iubirii pierdute. – București : Humanitas, 2007. – 286 p.
„Orice adolescent se revoltă uneori împotriva autorității – răspunde obraznic, nu vine acasă la ora stabilită, nu-și ascultă părinții sau profesorii. Există însă adolescenți care trec dincolo de aceste accese normale de revoltă: sunt permanent lipsiți de respect față de părinți, iar uneori se angajează în comportamente incontrolabile și periculoase, precum fuga de-acasă, consumul de droguri ori amenințările cu sinuciderea. Când adolescentul rămâne insensibil la înțelegerea și toleranța dumneavoastră, e cazul să recurgeți la așa-numita iubire dură. Cartea propune 7 pași de restabilire a autorității în propria casă, pentru a vă reconstitui apoi relația afectuoasă cu copilul Dvs.”
27. Simister, C.J. Jocuri pentru dezvoltarea inteligenței și creativității copiilor. – Iași : Polirom, 2011. – 272 p.
„Cartea cuprinde activități și jocuri pentru copiii de toate vârstele, care pot fi adaptate celor mai diverse situații: în aer liber sau la birou, în excursie, în mașină sau chiar la muzeu. Cu ajutorul lor, părinții îi pot ajuta pe copii să-și dezvolte spiritul de inițiativă și creativitatea, să învețe din greșeli pentru a progresa și să-și îmbunătățească abilitățile de comunicare.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu