La 30 octombrie, 2012 se împlinesc 20 de ani de la tragicul accident de la Coșereni, România, în care și-au pierdut viața marii artiști ai neamului, Doina și Ion Aldea-Teodorovici.
Se întorc acasă din străinătăți primele păsări, iar păsările cântecului nostru – Doina și Ion – nu mai vin de unde-au plecat. Se simte dureros lipsa lor, ochiul plâns al unui mare gol ne privește din orice manifestare culturală de la noi. (Grigore Vieru)
În memoria acestor două mari personalități ale culturii și muzicii românești, Biblioteca „Târgu-Mureș” în colaborare cu Liceul Academic de Arte Plastice „Igor Vieru” a organizat o activitate culturală cu genericul O viață ca un cântec. Expunem câteva crâmpeie din discursul moderatorului: Visuri, drumuri, aspirații, stele, lacrimi, cântece... Două ființe, care și-au lăsat amprentele tălpilor pe aceiași porțiune de pământ, semănând lumină și dragoste, dragoste și cântec, cântec și aspirații, sete de viață și creativitate, cântec... mult cântec... sublim cântec... Dumnezeiesc cântec...Numele lor, din două, de la naștere – Ion și Doina, au ajuns, pentru neam, unul, de nedespărțit – Doina și Ion Aldea-Teodorovici, de parcă separat nici parcă n-ar fi existat vreo data. Cântecele lor, într-o frumoasă, fermecătoare limbă română, sunt cântate și de rus, și de bulgar, și de armean, și de turc, căpătând o semnificație mult mai profundă, decât cea inițială – de patrie, mamă, femeie...
Pe an ce trece cântecele lor tot mai des răsună și la alte Festivaluri Internaționale, fapt ce ne bucură enorm. În amintirea marilor artiști participanții au fredonat câteva cântece patriotice, iar moderatorul a încheiat activitate cu cuvintele: Doina și Ion Aldea-Teodorovici au sfințit tot ce este frumos și sfânt: casa părintească, focul din vatră, demnitatea neamului, limba română, grafia latină și idealurile naționale. Nu întâmplător, Ei s-au făcut atât de dragi Domnului, încât ni i-a luat... Ei n-au plecat. Ei sunt cu noi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu