GRIGORE VIERU, poetul dragostei

0

Grigore Vieru - cel mai sensibil și profund poet contemporan, apărătorul valorilor naționale, a limbii noastre române, a istoriei neamului nostru și cel care a cântat mereu cea mai scumpă ființă -  mama.

Astăzi, poetul Grigore Vieru, cântătorul dorurilor și durerilor noastre, ar fi împlinit onorabila vârstă de 79 de ani. De altfel, nici o altă dată decât cea de 14 februarie nu ar fi corespuns mai bine nașterii maestrului cuvintelor, întrucât întreaga lui ființă exprimă iubire, precum și această zi, declarată Ziua Dragostei. E o iubire pentru tot ce e pur și curat. A trăit din această iubire, a suferit din această iubire, a cântat și a plâns de bucurie tot pentru ea. Poetul a luptat pentru a apăra acest sentiment, a luptat și a câștigat, vocea lui fiind auzită atât de maturi, cât și de copii. 

În 2010 - Anul Grigore Vieru, biblioteca a fondat Colecția ,,Grigore Vieru’’,
     care cuprinde următoarele compartimente:

  Viața și activitatea lui Grigore Vieru;

  Interviuri cu Grigore Vieru;

  Versuri consacrate lui Grigore Vieru;

  Poeziile lui Grigore Vieru în culegeri;

 Cântece pe versurile lui Grigore Vieru;

 Grigore Vieru în ediții periodice.

          Grigore Vieru a fost un suflet curat și nevinovat, dar care a simțit prea multă durere. A fost copilul războiului și de mic copil a rămas orfan de tată. Dacă citim poezia Formular, regăsim în ea destinul poetului, propria lui biografie. A dus o viață nesigură și neîndestulată, a suportat foamete și durere. Poate, însă tocmai din această durere a pornit acest om cu literă mare, acest suflet iubitor de frumos, de frumusețea plaiului său și a limbii, pe care și le dorea curate ca o picătură de ploaie, ca o lacrimă. Pentru a cinsti memoria marelui poet, cel puțin asta ar trebui să facem: să ne vorbim limba frumos și corect, să-i savurăm dulceața sa de nedescris, să o păstrăm așa cum ne-au dăruit-o oamenii condeiului. Deși a trăit într-o perioadă incompatibilă cu idealurile sale, a contribuit cu toată suflarea sa la trezirea conștiinței naționale. GrigoreVieru nu a avut armă mai puternică ca versul său, iar cuvântul este cea mai nobilă armă cu care poate lupta cineva. Grigore Vieru continua să simtă, să simtă toată frumusețea lumii și toată durerea ei, și s-o aștearnă în cuvinte. Scriind despre mamă, iubire, femeie, limbă, patrie, neam, poet etc. ,

,, Orfeu’’ al nostru, după cum îi zice acad. Mihai Cimpoi, nu încetează să fie original. Deși are zeci de poezii cu aceeași tematică, fiecare poezie are un conținut irepetabil, o altă formă, o altă expresie. Vrei sau nu, atunci când citești vreo poezie dedicată mamei de către poet, începi să plângi și te gândești, inevitabil, la ființa care ți-a dat viață, care a sacrificat totul pentru tine și te întrebi la rândul tău: Ce-ai făcut tu pentru mama, pentru cea ce ți-a oferit totul, îi dăruiești și tu aceeași afecțiune pe care ți-o dăruiește ea, ce poți face pentru a o vedea fericită? Puțini sunt acei ce ar putea răspunde sincer la această întrebare. Puțini sunt acei ce cu adevărat luptă pentru a-și vedea părinții fericiți. Uităm de toate, într-o societate mult prea grăbită, dar opera lui Grigore Vieru ne aduce aminte de o datorie sfântă: să cinstim numele mamei!
Remarcabilul poet a trecut în nemurire deja de cinci ani, dar numele lui este etern. Atâta timp cât mai citim din creația sa, cât mai interpretăm melodiile pe versurile lui, devenite adevărate șlagăre, precum sunt Pentru ea, Iartă-mă, Răsai, Eminescu, etc. , atâta timp cât mai cinstim mama, limba română, neamul, iubirea și numele bunului Dumnezeu, cât mai avem credință, cât mai prețuim valoarea, Grigore Vieru continuă să trăiască, continuă să trăiască în inimile noastre, presărate cu dor și însetate de frumos, de frumosul creației vierene, de frumosul lumii, care este iubirea.

Femeia

pasăre trebuia să fie,

să zboare

în preajma lui Dumnezeu.

Dar Dumnezeu aripi nu-i dete.

Atunci bărbatul veni.

O sărutase mult,

 mângâind-o pe umeri

unde trebuia să răsară

cele două aripi,

astfel

prefăcând el singur femeia

în pasăre...

                                                        Grigore Vieru, Femeia

 Vreau să te văd , femeie,

Sau vino să mă vezi,

Mi-e dor de iarba crudă

A ochilor tăi verzi.

                                                                     Grigore Vieru, Vreau să te văd

Bucuroasă în ochii tăi

mari și triști

Inima mea s-a restras,

pe vremuri vitează.

Glasul sângelui meu

         cu glasul sângelui tău nuntind

Alcătuiesc cântarea

Cea mai măreață.

                                                              Grigore Vieru, Cântec de iubire