Sărbătoarea Națională „Ziua Independenţei”

0

La 27 august 1991, Republica Moldova, prin votul Parlamentului, şi-a declarat independenţa, devenind suverană. Odată cu dobândirea neatârnării, Republica Moldova a devenit membră cu drepturi depline a O.N.U. şi a multor altor organizaţii internaţionale şi regionale...

Cel mai important document al unui om este buletinul său de identitate. Buletinul de identitate cuprinde informaţiile principale despre omul care îl deţine: nume, prenume, anul naşterii, ţara, localitatea în care s-a născut...

Fiecare ţară are de asemeni un document de cea mai mare importanţă. Acest document al Republicii Moldova îl constituie Declaraţia de Independenţă, adoptată de Parlamentul nostru la 27 august 1991.

După adoptarea ei , oamenii de pe tot globul pământesc au aflat că pe harta lumii a apărut un nou stat – Republica Moldova. În declaraţie se subliniază: “Republica Moldova este un stat suveran (care nu depinde de alte state - nota red.), independent (care nu este stăpânit de alt stat - nota red.), şi democratic, liber să-şi hotărască prezentul şi viitorul fără nici un amestec din afară”.

Tot în Declaraţie, se menţionează că limba care o vorbim se numeşte limba română.

În 2012 sărbătorim 21 de ani de la proclamarea Independenţei şi cu această ocazie biblioteca a organizat o amplă expoziţie de documente cu genericul „Ziua Independenţei – sărbătoare de suflet”. Dragi cititori, vă invităm la bibliotecă să consultaţi expoziţia şi să participaţi la discuţii pe tema „Cuvânt dulce – Libertate” pe 26 august, ora 12:00.

Independenţa, o şansă pentru realizarea ca neam

Oricărui popor, mai mare sau mai mic, i se acordă, o dată la o sută de ani, o şansă care îi poate schima destinul, viitorul. Acum 21 de ani, Republica Moldova şi-a dobândit Independenţa. Imperiul sovietic era în agonie, puciul din august 1991 de la Moscova fiind ultima picătură care a umplut păharul răbdării. Colosul cu picioare de lut s-a prăbuşit.

Pe 27 august 1991, după Marea Adunarea Naţională, la care au participat sute de mii de oameni, Parlamentul Republicii Moldova şi-a proclamat Independenţa. Acelaşi lucru l-au făcut şi celelalte republici sovietice, inclusiv Rusia. E adevărat, unele mai devreme, altele mai târziu. Ţările baltice ne-au luat-o înainte cu un an! Dar nu despre asta este vorba acum.

Ce am făcut noi cu independenţa noastră? Cum am profitat de libertatea obţinută? Se ştie, Tările baltice, care se aflau , la un moment dat, alături de noi ca şi aspiraţii şi posibilităţi, sunt deja in marea familie europeană. Pe când noi am rămas acolo unde încă nici nu am ieşit,

se pare – în sfera de influienţă a Rusiei.

Independenţa era percepută de multă lume drept un prim pas pentru reîntregirea neamului. Dar nu a fost să fie. Multora, fie că se aflau în fruntea bucatelor, fie că se aflau în preajma celor cu pâinea şi cuţitul, le-a priit jocul de-a statul. Iar stat însemnă parlament, guvern, armată, ambasade, funcţii grase etc. Statul însă trebuie întreţinut: jumătate de populaţie aptă de muncă, inteligentă, munceşte în străinătate şi trimite acasă bani, inclusiv pentru a întreţine acest stat. Restul, care a rămas acasă, leagă tei de curmei, dar oricum nu sunt scutiţi de prestaţia pentru întreţinereaa statului. Mai rămân copiii si bătrânii, de care ar trebui să aibă grijă şi statul, nu numai familiile. Care şi cum îşi face datoria – vă puteţi convinge în fiecare zi.

Statele sunt făcute de oameni, iar naţiunile sunt create de Dumnezeu. Aici se află adevărul. Iar unei naţiuni îi este prescris să trăiască în aceleaşi fruntări. Mai devreme sau mai târziu, acest lucru se va întâmpla şi cu noi. Poate că, în acest sens, ar trebui să luam exemplu de la marele popor evreu. Dupa ce a peregrinat prin lume doua mii de ani, fiind despărţit, strâmtorat şi persecutat, aceasta nu numai ca şi-a păstrat limba şi religia, dar şi-a creat propriul stat, pe vatra strămoşilor săi, pe Pământul Făgăduinţei. Se zice că pe copii îi poţi modela cum doreşti. S-ar putea sa fie adevărat. Depinde însă din ce aluat sunt plămădiţi părinţii şi pedagogia lor. Oricum, copii de astăzi nu mai pot fi duşi cu preşul, ei sunt mult mai informaţi ca acum câteva decenii. Adevărul nu mai poate fi ascuns sau răstălmăcit.

Ilie Lupan

ziarist

Cuvântul dulce – LIBERTATE!

Dacă parcurgem cu ochii larg deschişi şi cu mintea trează filele istoriei, nu putem să nu observăm că mai toate popoarele de pe Terra, la un moment dat, au luptat pentru independenţă. Chiar şi asemenea popoare mari cum sunt chinezii, indienii, americanii, englezii, francezii, la anumite etape ale istoriei lor, au fost nevoiţi să pună mâna pe arme pentru a se vedea libere de a-şi croi ele însele viitorul. Nu mai vorbim de popoarele din Africa sau America Latină. Secole de-a rândul au tot visat la neatârnare şi în cele din urmă şi-au atins scopul.

Diverse au fost căile ţărilor pentru a ajunge să-şi vadă visul realitate: unele au vărsat sânge pe câmpul de luptă, altele au devenit independente în urma prăbuşirii unor mari imperii, în urma unor războaie crâncene.

Interesant este faptul că, pentru a-şi vedea patria liberă, un şir de luptători au acţionat şi pe teritoriul altor ţări. După exemple nu trebuie să alergăm peste mări şi ţări. Chiar meleagul nostru, dar mai ales Chişinăul, a găzduit mulţi revoluţionari bulgari, care vroiau să-şi elibereze patria de sub jugul turcesc. Anume din capitala noastră, în 1877, au plecat spre câmpurile de luptă detaşamente de voluntari bulgari ce au luat parte la războiul ruso-turc din anii 1877-1878.

Un şir de popoare au preferat să piară în bătălie decât să trăiască în robie. Amintiţi-vă de strabunii noştri, dacii, de curajosul Decebal care, împreună cu majoritatea ostaşilor săi, rămaşi după crâncenele lupte în viaţă, au ales moartea şi nu jugul roman...

Indiferent de felul cum şi-au obţinut independenţa, fiecare ţară comemorează anual această zi sfântă.

Pentru noi, moldovenii, o asemenea zi este 27 august. Anume la această dată, în 1991, Parlamentul Republicii Moldova a votat suveranitatea ţării. N-au fost lupte, nu s-a vărsat sânge, dar asta nu trebuie să ne împiedice să ne mândrim că suntem liberi.

Gheorge Postolachi

ziarist