Sărbătoarea Națională „Limba noastră”

0

În acest an, la 31 august 2012, serbăm pentru a 23-a oară Ziua Limbii Române, care este una din cele mai de suflet sărbători naţionale. La 27 august 1989 Republica Moldova trece la scrierea în grafia latină, iar limba română este declarată limbă de stat.

Pentru ea

Pentru ea la Putna clopot bate

Pentru ea mi-i teamă de păcate,

Pentru ea e bolta mai albastră -

Pentru limba noastră.

Dumnezeu prima oară

Când a plâns printre astre,

El a plâns peste ţară

Cu lacrima limbii noastre!

Pentru ea ninsori se cern din spaţii

Pentru ea puternici sunt Carpaţii

Pentru ea e caldă vatra poamei -

Pentru limba mamei.

Pentru ea noi văruim peretii,

Pentru ea mai sunt răniti poetii,

Pentru ea cresc florile visării -

Pentru limba ţării.

Grigore Vieru

Cu acest prilej, vă invităm la bibliotecă să consultaţi expoziţia de documente Preafrumoasa noatră Limbă, iar la 29 august, ora 12:00, să participaţi la o oră de poezie Frumoasă-i Limba noastră. Pe 30 august, ora 12:00, vom organiza discuţii cu genericul Limba Română este Patria mea!

Sărbătoare de suflet

Nimeni în lume nu are o sărbătoare a limbii. Şi numai noi, românii din Basarabia, avem sărbătoarea “Limba noastră cea Română”. E o sărbătoare de suflet, căci din suflet vine şi-n suflet dăinuieşte.

Pe 31 august, în fiecare an, venim pe Aleea Clasicilor, în preajma lui Eminescu – voievodul Limbii Române. În faţa lui facem mărturisiri de Dragoste pentru sfânta sfântelor noastre – Limba Română. Lui Eminescu îi raportăm despre succesele şi eşecurile noastre în prosperarea limbii materne. Aici suntem ascultaţi şi auziţi, căci la Eminescu vin doar oamenii de bună-credinţă. Vin să se purifice. Să se omenească. Forţa dumnezeiască e Limba Română, vegheată de geniul lui Eminescu.

Un mare poet român – Nichita Stănescu – afirmă inspirat că “Limba Română este Patria mea”. Tocmai de aceea la Sărbătoarea Limbii Române vine lume de pe lume: politicieni şi cetăţeni de rând, scriitori şi jurnalişti, studenţi şi liceeni, profesori şi elevi, şi chiar copii de vârsta preşcolară.

Copiii imprimă Sărbătorii un farmec aparte. Bine a spus cine a spus că copiii sunt cei mai poeţi dintre toţi poeţii lumii. O poezie despre limbă, sonorizată de vocea cristalină a copilului, îţi provoacă fiori:

Pe ramul verde tace

O pasăre măiastră,

Cu drag şi cu mirare

Ascultă limba noastră.

(Gr. Vieru)

Moi ca razele de lună,

Ca steluţele de nea

Sunt cuvintele ce sună

De copil pre limba mea.

FERICIRE DE COPIII LIMBII ROMÂNE! CE NOROC SĂ VORBESTI ÎN LIMBA LUI EMINESCU!

Ion Melniciuc

doctor în filologie,

conferenţiar universitar

Limba este însăşi istoria vie

... Limba unui popor este istoria lui. Limba nu este a scriitorilor, a savanţilor lingvişti, a învăţătorilor de limbă şi literatură, ea aparţine poporului, celor care au trudit la ea de-a lungul veacurilor, înălţându-i strălucitoarea fiinţă, adică aparţine strămoşilor noştri. Şi mai ales celor care vin după noi. Vorbindu-ne corect şi frumos limba, tinzând a o vorbi corect şi frumos, pomenim astfel pe străbuni, pe cei pe care au creat... societatea cuvintelor civilizate. Uitând un cuvânt trebuincios, o expresie din comoara graiului, uiţi ceva din istoria poporului tău.

Locuim o istorie vie. Victorioase vorbe, dar şi dureros rănite de-a lungul vieţii lor în istorie, fac parte din curgerea sângelui prin trup, din, cum ar spune Cantemir, nedezrupta-continuaţie, parte din aerul nostru, devenit prin ele un aer personal. Iată de ce, dragă cititorului, fiinţa mea, care e a fiinţei strămoşilor mei, este atinsă-n adânc de – cum să-i spunem? - hai să-i zicem îngândurare, dar să înţelegem durere.

Avem un grai cu ochi umezi de dor şi istorie... Un grai cu tâmple îmbrobonate de roua trudei creatoare. Nicăieri dorul nostru de desăvârşire nu s-a arătat mai clar şi mai cu tărie ca în cuprinsul limbii. Limba este cea mai mare dreptate pe care poporul şi-a făcut-o sieşi.

Frumos trebuie să vorbim cu toţii – elevul, studentul, agronomul, inginerul, dascălul de fizică, muncitorul simplu – pentru că maturitatea culturii publice, a spiritului poporal, spunea marele Eminescu, se manifestă cu deosebire în limba sa şi între culţii unui popor se numără cu deosebire numai aceia care au suit înălţimea şi domină terenul întreg. Frumos nu în sensul în care înţeleg unii să vorbească, adică de-a folosi la fiecare pas câteva neologisme pe care nu le înţeleg ceilalţi, iar uneori nici vorbitorul chiar, ci în accepţia superioară, adică de-a logodi plastic, armonios în vorbirea orală ori scrisă cele mai obişnuite cuvinte. Să fiu înţeles drept, nu ne războim cu neologismele. Limba este o fiinţă vie, mereu în dezvoltare, şi ea trebuie mereu să fie sensibilă la toate înnoirile economice, sociale, culturale ale vieţii. Adică trebuie să altoiască în cuprinsul ei toate cuvintele noi, necesare, restructurându-le, bineînţeles, după firea şi legile ei. Limba noastră, spunea acelaşi Eminescu, nu este nouă. Ea e pe deplin formată în toate părţile ei, ea nu mai dă muguri şi ramuri nouă şi a o silnici să producă ceea ce nu mai e în stare înseamnă a abuza de dânsa şi a o strica.

Limba este comoara cea mai de preţ a poporului şi veghea asupra strălucirii ei nu trebuie să pirotească nicicând.

Grigore Vieru

1988

Mii de limbi! Care-i mai frumoasă?

Dacă nu mă înşel, pe glob, lumea vorbeşte în vreo trei mii de limbi. Plus la asta – nenumărate graiuri, dialecte. Engleza, bunăoară este vorbită de o duzină bună de ţări. Spaniola – un întreg continent, la vreo două duzini de ţări. Un miliard şi vreo două-trei sute de mii de oameni (o cincime din populaţia planetei) vorbesc limba chineză. Limba noastră, română, este vorbită de circa 25 de milioane de consângeni de-ai noştri care locuiesc în zeci şi zeci de ţări. Umilită şi aproape că interzisă, începând cu 31 august 1989, limba română în ţara noastră a intrat în drepturile ei depline, este ocrotită de lege. Şi ziua de 31 august este proclamată Sărbătoarea Limbii. (Probabil, suntem unica ţară în lume care îşi celebrează ziua limbii!). Marea noastră datorie, a tuturor, este s-o studiem, s-o învăţăm şi s-o cunoaştem în profunzime.

Zicând că avem mii de limbi pe glob, închipuiţi-vă câte un reprezentant de-al fiecărei limbi, într-o enorma piaţă (sau câmpie), şi fiecare din ei strigă:

- Limba mea e cea mai frumoasă!

- Ma langue est le plus jolie!

- Moi iazâk samâi lucişii!

Da, pentru fiecare din locuitorii acestei planete albastre, limba sa maternă este cea mai fumoasă, cea mai sonoră, cea mai bogată, cea mai dulce, cea mai mustoasă, cea mai iubită!

Iubindu-ne la nesfârşit limba mamei, facem un mare şi de folos lucru, dar e bine să învăţăm şi alte limbi. Şi cu cât mai multe limbi ştim a vorbi, cu atât mai bogaţi suntem.

Cândva, talentatul poet din Daghestan Rasul Gamzatov zicea în versuri (traducere ad litteram): “Şi dacă aş şti că mâine dispare limba mea, Azi, în chiar clipa asta, sunt gata să mor!”. Cuvinte ale unui mare, foarte mare patriot. Subscriu la aceste sublime slove. Dacă ar fi de accord să subscrie cele câteva milioane de moldoveni, ne-am putea numi o ţară de adevăraţi patrioţi.

Aurel Ciocanu

sciitor

Să moară Limba – este imposibil!

Imaginaţi-vă că nimeni nu mai rosteşte nici un cuvânt în limba maternă. Ei şi? Acesta poate fi scris, deci există!

Închipuiţi-vă că nimeni nu mai scrie, în aceeaşi limbă. Oricum, ea poate fi vorbită. Aşadar, există!

Sau haideţi să ne imaginăm că nici să scrii, nici să rosteşti vreun cuvânt nu este voie... Ei, aş! Dar cum cineva, oricine, te poate impiedica să gândeşti în limba ta maternă? Prin urmare ea-i de neînvins, de nestăvilit.

Limba, să moară? Imposibil! Atâta vreme cât o vorbeşti, o scrii, o gândeşti – e vie, trăieşte, respiră, creează, colorează, ţese, face şi desface, leagă şi dezleagă, îngemănează şi despică, biciuieşte şi mângâie, condamnă şi iartă, numeşte şi dezmoşteneşte, urăşte şi iubeşte, înveleşte şi dezvăluie, ridică şi coboară, naşte şi omoară, plânge şi râde, stârneşte război şi aşază pace, anatemează şi miruieşte, ţintuieşte la stâlpul ruşinii şi înalţă monumente, spune prostii şi elaborează opere nepieritoare...

Atâtea fapte omeneşti – chiar aşa, toate – sunt imposibile fără scriere, rostirea şi gândirea cuvintelor din limba unui popor, unui neam, unei etnii!

Să o sărbătorim în mod special? Dar ce alta facem noi, când o vorbim-scriem-gândim? Îi dăm viaţă, bineînţeles, o ţinem veşnic vie! Şi, dacă o scriem sau rostim frumos, corect, fluent, e-o mare sărbătoare şi pentru dânsa, şi pentru noi!

Cât de bine ar fi să-i oferim mai des această bucurie, nu doar cu prilejul Zilei de 31 august!

Iurie Balan

ziarist

Gânduri despre limbă:

Limba este însăşi floarea sufletului etnic al românimii.

Limba este măsurariul civilizaţiunii unui popor.

Mihai Eminescu

Câtă limbă română a rămas în Basarabia, ar putea s-o înveţe uşor şi rusul.

S-ar putea crede că întreaga natură a ostenit la zidirea Limbii Române.

Grigore Vieru

Nu noi suntem stăpânii limbei, ci limba e stăpâna noastră.

Constantin Noica

A vorbi despre limba română este ca o duminică. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numeşte, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte.

Nichita Stănescu

Limba este cartea de nobleţe a unui neam.

Vasile Alecsandri

Limba este întâiul mare poem al unui popor.

Lucian Blaga

A încerca să traduci dintr-o limbă înseamnă să abaţi un pârâu din albia-i de muşchi; în canalul curat săpat, apa nu mai are murmurul de altădată, nici adierile-i singuratice.

Alecu Russo

Limba română este comoara fără cheie.

Ioan Slavici

Trăiască frumoasa şi cumintea limbă română! Fie în veci păstrată cu sfinţenie această scumpă Carte-de-boierie a unui neam călit la focul atâtor încercări de pierzanie.

Ion Luca Caragiale

Orice limbă e oglinda sufletului națiunii care o creează.

Ion Pillat

Pentru mine, limba română e distanţa dintre inimă şi umbra ei, care se numeşte suflet.

Fănuş Neagu

Nici o limbă nu este atât de latină ca limba noastră!

Dumitru Stăniloae

Limba este unitatea şi haina unei naţiuni.

Claudiu Ovidiu Tofeni

Limba este cheia fermecată cu care descui o ţară şi cunoşti un popor.

Victor Duţă

Limba este pulsul sufletului şi după ea înţelepţii îi ghicesc alcătuirea. După acest puls se recunoaşte orice mişcare a inimii.

Baltasar Gracian

Limbajul este haina gândirii.

Samuel Butler

În general, fiecare ţară are limba pe care o merită.

Jorge Luis Borges

Adevărata dragoste de patrie este de neconceput fără dragostea pentru limba ei.

Konstantin Georgiyevich Paustovsky