Blogul Bibliotecii „Târgu-Mureș”, filială a Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu”, este unul informativ.
Aici puteți găsi informații despre activitatea bibliotecii pe parcursul anilor 2010-2017.
Blogul este actualizat săptămânal.


28 dec. 2011

Felicitări cu ocazia Sărbătorilor de Iarnă

0


Dragi cititori!
Vă felicităm cu ocazia Sărbătorilor de Iarnă.
Dorim ca ANUL NOU 2012 să vină cu sănătate,
să vă umple sufletele de bucurie și
să aveți parte de multe realizări.
SĂRBĂTORI FERICITE!
LA MULȚI ANI!


Echipa de bibliotecari a Bibliotecii „Târgu-Mureș”

13 dec. 2011

cărți aniversare în 2011

0


Madame Bovary – 155 de ani, roman de Gustave Flaubert (1856)
Gustave Flaubert (n.12 decembrie 1821, Rouen, Franța – d. 8 mai 1880, Croisset) a fost un scriitor francez. Este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori occidentali. Cea mai importantă operă a sa este Madame Bovary.
Flaubert, Gustave. Doamna Bovary / Gustave Flaubert ; trad. și note de D.T. Sarafoff ; ed. îngr. și pref. de Ioan Pânzaru. – Iași : Polirom, 2007. – 434 p.
Doamna Bovary (Madame Bovary), este povestea dramatică a Emmei, o fată ambițioasă, crescută în legile bisericești, care însă se căsătorește cu Charles, un tânăr medic, muncitor, alături de care în ciuda întemeierii unei familii nu se simte împlinită cu adevărat. Emma este femeia dornică de a accede spre fericirea ideală, pe care nu o găsește alături de soțul ei, încercând să o cunoască alături de mai mulți amanți, Leon și Rodolphe. Este drama neîmplinirii ca urmare a caracterului său oscilativ.

Surse
http://www.viatadeliceu.ro/referate/liceu/literatura-universala/doamna-bovary/
http://ro.wikipedia.org/wiki/Gustave_Flaubert
MARILE SPERANȚE – 155 de ani de la publicare, roman de Charles Dickens(1856)

Charles John Huffam Dickens (n. 7 februarie 1812 – d. 9 iunie 1870) a fost un romancier englez.

Dickens, Charles. Marile speranțe / Charles Dickens ; trad. : Veronica Focșeneanu. – București : Adevărul Holding, 2008. (2 volume)
Marile speranțe este un roman din 1860 – 1861 scris de Charles Dickens, scriitor englez. Aceasta poveste urmărește evenimentele ce i se întâmplă unui băiat în timpul maturizării acestuia.
Într-o fierărie de la marginea unei localități, situată la o distanță de 5 ore cu poștalionul de Londra, își duce existența orfanul Pip (pe numele de botez Philip), alături de sora și de cumnatul lui (dna Joe și Joseph, zis Joe Garger). În timp ce cumnatul lui se purta cu multă delicatețe, micul Pip va cunoaște asprimea surorii, care nu uita să-i repete că-l „ține ca-n palme” .
Două vor fi evenimentele care îi vor marca viața: întâlnirea, într-o seară, în cimitirul localității, cu un evadat (Abel Magwitch) și apoi vizitele săptămânale la domnișoara Havisham, femeie care, în urma unei decepții, se autoclaustrase într-un decor ciudat.
O veste neașteptată îi va aduce lui Pip imaginea unei perspective nevisate. Avocatul Jaggers îl înștiințează că va intra în posesia unei „averi frumușele” și că este în dorința binefăcătorului ca băiatul să fie scos din mediul acela și să primească la Londra educația de „gentleman”. I s-a comunicat, de asemenea, că numele acestuia va rămâne o taină până când persoana în cauză va crede de cuviință să i se dezvăluie.
La Londra, Pip, numit de prietenul său Herbert Pocket, Hendel, va începe o viață nouă, convins că situația actuală se datorează domnișoarei Havisham, această închipuire fiind alimentată de dragostea pe care i-o purta Estellei, fiica adoptivă a acesteia. Starea de incertitudine durează până în momentul în care își dace apariția binefăcătorul lui, acesta nefiind altul decât evadatul din cimitir pe care Pip îl ajutase. Treptat, se ridică vălul misterului care plana asupra personajelor. Așa vom afla că Estella nu este fiica domnișoarei Havisham, ci fiica pușcăriașului Abel Magwitch, iar mama ei era actuala menajeră a avocatului Jaggers, Molly, care, cu mulți ani în urmă, făptuise o crimă din gelozie. Estella, copil, fusese luată de domnișoara Havisham pentru a fi formată după tiparul acela în care ura ei sălbatică, dragostea ei strivită și mândria ei rănită găsiseră cea mai aprigă răzbunare.
Condamnările repetate ale lui Abel Magwitch se datorau îndeosebi lui Compeyson, un om cu purtări de „gentleman”, dar viciat, făcându-l mai întâi pe Abel asociatul lui, ca apoi să poată da vina pe el. Compeyson a fost acela care i-a pricinuit domnișoarei Havisham nesfârșita durere, părăsind-o în ziua nunții, după ce își însușise o mare parte din averea ei, în colaborare cu Artur, fratele ei.
După multe momente de continuă frică trăite de evadatul Abel Magwitch (schimbându-și numele în cel de Provis sau dl Campbell), acesta va fi denunțat tot de Compeyson. Fu condamnat la moarte și apoi se stinse în închisoare înainte de înfăptuirea sentinței. Acum Hendel îi va aduce la cunoștință lui Magwitch, aflat pe patul de moarte, că fiica lui, Estella, despre care nu știuse nimic, trăiește și că el o iubește. Compeyson, personajul care a provocat atâta durere altora, își va găsi sfârșitul în Tamisa, în timp ce-l urmărea pe Abel. Estella, după un mariaj nereușit cu Bentley Drummle, se va însoți cu Pip, acum om cu situație ca urmare a unor plasamente bănești într-o companie de navigație.

Surse
http://ro.wikipedia.org/wiki/Marile_speran%C8%9Be
http://ro.wikipedia.org/wiki/Charles_Dickens
Aventurile lui Tom Sawyer – 135 de ani de la publicare, roman pentru copii scris de Mark Twain (1876)

Twain, Mark. Aventurile lui Tom Sawyer;... București : Editura Ion Creangă, 1988. – 510 p.
Samuel Langhorne Clemens (n. 30 noiembrie 1835 – 21 aprilie 1910), cunoscut sub pseudonimul literar Mark Twain, a fost un scriitor, satirist și umorist american, autorul popularelor romane „Aventurile lui Tom Sawyer”, „Prinț și cerșetor”, „Aventurile lui Huckleberry Finn” și „Un yankeu la curtea regelui Arthur”. Autorul american William Faulkner a scris despre Twain că a fost „părintele literaturii americane”.
Aventurile lui Tom Sawyer (în engleză The Adventures Of Tom Sawyer) este un roman scris de Mark Twain și apărut în anul 1876. Este o lucrare considerată ca literatură pentru copii, dar este citit cu plăcere și de unii adulți. Din cauza jargonului folosit de autor, romanul după publicație inițial a fost pus în America pe lista cărților interzise.

Acțiunea romanului
Copilul orfan Thomas Sawyer este crescut împreună cu fratele său vitreg Sid și verișoara Mary de mătușa Polly în satul american „St Petersburg” de pe malul fluviului Mississippi, denumire fictivă a orașului natal al autorului Hannibal, Missouri. În roman apar și Huckleberry Finn, un prieten de-al lui Tom, sclavul negru Jim, precum și Joe Indianul, un răufăcător căutat de autorități. Sid un copil model, îl pârăște la fiecare ocazie pe fratele său neastâmpărat Tom. Acesta chiulește de la școală, ducându-se la scăldat, se bate cu alți copii și se împrietenește cu Huckleberry Finn, un vagabond al cărui tată este un bețiv. Tom în peripețiile sale este în căutare de comori. Cu această ocazie este martorul unei crime comise în cimitir. În cele din urmă Tom descoperă pe Joe Indianul într-o peșteră. Cu ajutorul lui răufăcătorul este prins de autorități, iar Tom este sărbătorit ca erou. Autorul prezintă cu simpatie, înțelegere și umor aventurile personajului său principal, povestire care îl face pe cititor să-și reamintească de zilele fericite și fără griji ale copilăriei sale.

Sursa
http://ro.wikipedia.org/wiki/Aventurile_lui_Tom_Sawyer
Călăreţul fără cap - 145 de ani, roman de Mayne Reid (1866)

Thomas Mayne Reid - scriitor englez (4 аprilie 1818 — 22 octombrie 1883)autorul unor romane de aventuri pentru adolescenți.
Reid, Mayne. Călăreţul fără cap. Vol I / Mayne Reid; în românește de Ecaterina Șișmanian și Marcel Gafton. – București ; Ch. : David ; Litera, 1998. – 280 p.
Reid, Mayne. Călăreţul fără cap. Vol II / Mayne Reid; în românește de Ecaterina Șișmanian și Marcel Gafton. – București ; Ch. : David ; Litera, 1998. – 272 p.
Romanul de aventuri, Călăreţul fără cap e o carte vie, care condamnă moravurile antiumane, e pătrunsă de credința în puterea oamenilor onești și curajoși.(Roman Samarin)
Autor de roman palpitante, poet al naturii, cântăreț al celor mai frumoase sentimente omenești –astfel se întipărește chipul căpitanului Mayne Reid în memoria cititorului. (Alexandru Gromov)
Eroul principal – Maurice Gerald – mustangerul – vânătorul de cai sălbatici.

Surse
http://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%92%D1%81%D0%B0%D0%B4%D0%BD%D0%B8%D0%BA_%D0%B1%D0%B5%D0%B7_%D0%B3%D0%BE%D0%BB%D0%BE%D0%B2%D1%8B_(%D1%80%D0%BE%D0%BC%D0%B0%D0%BD)">
http://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%A0%D0%B8%D0%B4,_%D0%A2%D0%BE%D0%BC%D0%B0%D1%81_%D0%9C%D0%B0%D0%B9%D0%BD

4 dec. 2011

Vine Moş Nicolae

0

În noaptea de 5/6 decembrie se spune ca Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care dorm şi sunt cuminţi, lasându-le în ghete dulciuri şi alte daruri, însă tot el este acela care-i pedepseşte pe cei leneşi şi neascultători (aducându-le o nuieluşă).
Sfântul Nicolae din Mira
Cunoscut în Transilvania şi sub numele de Sin-Nicoara, Sfântul Nicolae este cel mai popular sfânt în Ardeal. Sărbatoarea lui a generat un adevărat folclor, de la darurile de Mos Neculai şi până la obiceiurile şi legendele diferenţiate de la sat la sat.
Născut în cetatea Patara din ţinutul Lichiei, din Asia, Sf. Nicolae (în limba greacă biruitor de popor) s-a dovedit de timpuriu alesul Domnului, uimind de mic copil prin minunile pe care le făcea. După ce i-au murit părinţii, Nicolae şi-a împărţit averea săracilor şi a întemeiat mănăstirea Sionului de lânga Mira, capitala Lichiei, călătorind ca prelat la Ierusalim.
Creştinii acelor timpuri au păstrat memoria numeroaselor sale minuni (readucerea la viaţă a unui corabier căzut de pe catarg, vindecarea unor boli incurabile, oprirea, prin rugăciune şi post, a furtunii de pe mare s.a.). În ultima parte a vieţii s-a retras la mănăstirea ctitorită de el, a Sionului, unde a fost înmormântat la 6 decembrie 352.
Moş Nicolae cel nevăzut...
În dimineaţa de Sf. Nicolae, copiii cuminţi găsesc daruri în ghetuţe. E un obicei vechi, de a face cadouri în această zi. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată. De altfel, povestea darurilor împărţite pe furiş în această noapte începe din vechime.
Legenda spune că trei surori, fetele unui nobil sărac, nu se puteau mărita datorită situație financiare precare. Se spune ca atunci când fata cea mare a ajuns la vremea măritișului, Nicolae, ajuns deja episcop, a lăsat noaptea, la ușa casei nobilului, un săculeț cu aur.
Povestea s-a repetat întocmai și când a venit vremea de măritiș pentru cea de a doua fată. Când i-a venit vremea și celei de a treia fete, nobilul a stat de pază pentru a afla cine era cel care le-a făcut bine fetelor sale. În acea noapte, nobilul a stat de paza și l-a văzut pe cardinalul care lăsa săculețul cu aur. Se spune că Sfântul Nicolae s-a urcat pe acoperiș și a dat drumul săculețului prin hornul casei, într-o șoseta pusă la uscat, motiv pentru care a apărut obiceiul agățării șosetelor de șemineu.

După ce tatăl fetelor a văzut cele întâmplate, Nicolae l-a rugat să păstreze secretul, însă acesta nu a rezistat tentației de a povesti mai departe. De atunci, oricine primea un cadou neașteptat îi mulțumea lui Nicolae pentru el. Cei trei săculeți cu aur făcuți cadou fetelor de nobil au devenit simbolul Sfântului Nicolae sub forma a trei bile de aur (în iconografia apuseană).
Sfântul Nicolae este cunoscut ca protector al celor acuzați pe nedrept, al comercianților, călătorilor, fetelor nemăritate, mireselor și, în special, al copiilor mici.

În noaptea dintre 5 spre 6 decembrie, copiii obișnuiesc să își lase ghetele în fața ușii așteptând în speranța că vor primi cadouri constând, în general, în dulciuri. În unele zone, copii îi lasă moșului apă și sau morcovi pentru calul său. În multe regiuni copii găsesc în dimineața zilei de 6 decembrie, pe lângă dulciuri și fructe, o nuielușă (ca avertizare să fie cuminţi).
Din popor...
În popor se spune ca iarna începe la Sf. Nicolae. Moş Nicolae este bătrân şi are barba alba, iar în aceasta zi Moşul îsi scutură barba, deci trebuie să ningă. De regula, de ziua lui apare pe un cal alb, aluzie la zapada care cade în luna decembrie, şi se spune că dacă Sf. Nicolae a venit pe un cal alb, Sf. Ion va merge pe un cal negru, adică va întoarce iarna. În ziua de Sf. Nicolae începe ziua să se mărească.
Sursa http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_de_Mira http://www.desprecopii.com/info-id-554-nm-Povestea-lui-Mos-Nicolae.htm

1 dec. 2011

A sosit iarna...

0

Biblioteca „Târgu-Mureș” își felicită cititorii cu ocazia sosirii iernii și propune atenției acestora o serie de poezii celebre despre frumosul anotimp.
  Iarna (Vasile Alecsandri)
Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă, 
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă; 
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi, 
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!
 Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară; 
Soarele rotund și palid se prevede pintre nori 
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.

Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împregiur, în depărtare, 
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare, 
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum, 
Se văd satele perdute sub clăbuci albii de fum.

Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare 
Strălucește și desmiardă oceanul de ninsoare. 
Iată-o sanie ușoară care trece peste văi... 
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.

Pernele iernii (Constantin Dragomir)
Iarna-n țară a intrat 
Norii sunt ca niște perne, 
Ațele s-au destrămat 
Și tot curg din ele pene...

Vine iarna (Liviu Deleanu)
Vine, Vine, Vine iarna, 
Vine de departe, hăt, 
Cu căciuli de promoroacă 
Și cojoace de omăt.

Vine gerul Care pune 
Flori de gheață la fereștri... 
Și mămica iar ne spune, 
Adormindu-ne, Povești.

Dor de iarnă (Steliana Grama)
Săniuța ruginește 
Bosumflată într-un cui – 
 E decembrie, vezi bine, 
Iar zăpadă încă nu-i!

De-ar cădea doar o ninsoare 
Sau măcar un fulgușor, 
Că mi-e dor și de patine 
Și de iarnă imi e dor!

Și-apoi, dacă nu-i zăpadă 
Și troianul de nu-i bun, 
Cum veni-va, cum veni-va, 
Cum veni-va Moș Crăciun?