Fabula este o scurtă povestire alegorică, care aparține genului epic, de regulă, în versuri, în care autorul, personificând animalele, plantele și lucrurile a căror comportamente și limbaje reprezintă caractere și tipologii umane bine conturate. Personajele din fabule satirizează anumite năravuri, deprinderi, mentalități sau greșeli, cu scopul de a le îndrepta. În fabule sunt elogiate înțelepciunea, sinceritatea, modestia, fidelitatea și alte virtuții, iar prostia, ipocrizia, mânia, viclenia, lenea, cruzimea, lașitatea sunt luate în derâdere. Figura de stil folosită este personificarea.
Fabula este alcătuită din două părți:
- istorioara, întâmplarea propriu-zisă (anecdotica, fabulația);
- morala (învățătura), ce se desprinde din narațiune. Morala poate fi așezată la începutul sau la sfârșitul narațiunii. Ea are o formulare concisă și clară. Există și cazuri în care morala nu apare exprimată direct în fabulă, desprinzându-se cu ușurință din narațiunea alegorică.
