Cititorul recomandă ,,Fluturi'' de Irina Binder

0

Cititorul recomandă ,,Hoţul de umbre'' de Mark Levy

0

Cititorul recomandă ,,Maitreyi'' de Mircea Eliade

0

Cititorul recomandă ,,Lătrând la lună'' de Aureliu Busuioc

0

Cititorul recomandă ,, Jurnalul unui adolescent timid '' de Stephen Chbosky

0

Cititorul recomandă ,, Împăratul muştelor '' de Wiliam Golding

0

Cititorul recomandă ,, Băiatul cu pijamale în dungi '' de John Boyne

0

Cititorul recomandă ,, De veghe în lanul de secară '' de J. D. Salinger

0

Impresii de lectură: Stăpânul inelelor de J.R.R. Tolkien

0

Trilogia ”Stăpînul inelelor” 

de J.R.R. Tolkien

       Am citit cu o deosebită plăcere romanul în trei volume ”Stăpînul inelelor” de J.R.R. Tolkien. Cu toate că am privit anterior filmul în viziunea excepțională a regizorului american Peter Jackson, dar și în jocul talentaților actori din Holywood, cartea mi-a produs impresii puternice. Și aceasta, datorită multiplelor linii de subiect, desfășurate de către autor într-așa un fel, încît aveam impresia că mă aflu în mijlocul evenimentelor descrise în carte.

       Cel mai mult, însă, m-au surprins anumite informații din postfață, în care am aflat istoria apariției ideii romanului. Nici n-am bănuit, că, de fapt, autorul, fiind un mare lingvist, a reușit să inventeze limbi absolut noi - cele ale Elfilor, Hobbiților, Gnomilor, Oamenilor etc. Și nu s-a oprit la inventarea limbilor, ci a reușit să le creeze un spațiu de habitat cu o istorie de sute și chiar mii de ani. Nu-mi venea să cred, că J.R.R. Tolkien a avut o imaginație atît de bogată, încît să inventeze toate cele descrise în carte, neavînd, practic, prototipuri din viața reală, așa cum au, spre exemplu, alți scriitori, atunci cînd își creează operele literare.

       Pînă la urmă, ,,Stăpînul inelelor”, fiind o carte ce aparține genului de literatură ”fantasy”, considerat în mod eronat ca ,,literatură de raftul doi”, surprinde printr-un umanism pronunțat, printr-o luptă acerbă împotriva forțelor întunecate, luptă ce s-a încununat, pînă la urmă, cu biruința binelui asupra răului. Cartea conține și avertismente clare, referitor la catastrofa ecologică în care se poate pomeni Terra din cauza neglijenței oamenilor față de natura înconjurătoare, din cauza tehnologizării excesive a vieții umane, care ne poate transforma treptat în niște mașinării fără suflet, fără sentimente, fără ceea ce ne definește ca Oameni...

          Am fost pasionat de acest roman, pe care l-aș reciti din nou cu aceeași plăcere și din cauza dezgustului pe care-l am uneori față de tot ce se-ntîmplă în jur, din cauza multor evenimente ce nu prea au legătură cu bunul simț, cumsecădenia, dreptatea etc. Citind ,,Stăpînul inelelor”, mă transferam imaginar în altă lume, mai bună și mult mai umană (sau mai omenoasă) decît cea în care locuim în mod real zi de zi.

      O recomand tuturor celor care mai cred, ca și mine, în mituri, legende, minuni, puteri magice..., tuturor celor care au fost, sunt și mai rămîn visători, așa cum mă consider a fi și eu...

                                                                                                            Vlad Mircos, compozitor

Cititorul recomandă ,,Cel rătăcit'' de Aurelian Silvestru

0

Cititorul recomandă Seria ,,Casa Nopţii'' de P. C. Cast şi Kristin Cast

0

Cititorul recomandă „Cartea pierdută a vrăjitoarelor”

0

O rubrică nouă!

0

Impresii de lectură: Crimă şi pedeapsă

0

Crimă şi pedeapsă

de F. Dostoevski

„Crima este protestul individului împotiva proastei orînduiri sociale”

Rodion Romanovici Raskolinikov

Romanul „Crimă şi pedeapsă” scris de autorul rus Feodor Mihailovici Dostoevski pune în prim-plan drama lui Raskolinikov de a evada din limitele impuse de societate, prin săvârşirea unei crime împotriva unei bătrâne cămătărească, considerând că abuzează de poziţia sa socială. Tragismul acestui roman constă în relatarea detailată a tuturor stărilor prin care este nevoit să treacă Raskolinikov pentru a ajunge în final la mântuire şi ispăşirea pedepsei.

Impresii de lectură

0

Cartea nomazilor din B. 

Val Butnaru

     Vizitând biblioteca "Târgu-Mureş", am remarcat un titlu de carte care m-a intrigat: Cartea nomazilor din B de Val Butnaru. M-am întrebat ce semnificație are inițiala B. și cine sunt acești nomazi. Astfel a început incursiunea mea în lumea celor din B.

Citind-o, am constatat că este o carte complexă, un pamflet politic, bogat în idei, un

,, roman total’’, în care noțiunile de timp și spațiu își pierd sensul primordial. Planurile spațiale și temporale se confundă, încât nu mai înțelegi în care dintre acestea se desfășoară acțiunea. Întâlnim simbolul porții, care ne ajută să călătorim ,, dincolo’’. Pentru  început, acest ,, dincolo’’ este o taină.

Impresii de lectură

0

Romanul ,,Jane Eyre’’ de Charlotte Brontë

Deşi am citit acest roman cu mulţi ani în urmă, amintirea lui îmi mai readuce în inimă senzaţii dureroase. Apoi îşi cer dreptul şi altele, mai plăcute, de împlinire, întrucât finalul operei a fost unul fericit.

Ce m-a impresionat? Ce m-a durut? Ce m-a sensibilizat? 

Este vorba de trista poveste, de destinul  dramatic încărcat de suferinţă, durere şi singurătate a bietei Jane… Destinul ei e marcat de trista experienţă a copilăriei. Charlotte Bronte ne prezintă un personaj central, în jurul căruia se întreţes toate intrigile, tot firul narativ a operei. Un destin de copil, apoi unul de domnişoară şi iată, în fine, destinul unei femei. Din primele pagini, m-a impresionat până la lacrimi povestea unui copil: o fetiţă. Fetiţa este orfană şi chiar dacă creşte alături de mătuşa şi de verişorii ei, aceasta nu se bucură de dragostea unicelor sale rude, ci dimpotrivă, se confruntă la fiece pas cu ura şi cruzimea lor. În scena cînd verişorul ei o atacă şi îi provoacă şi o rană la cap, iar ea încearcă doar să se apere de gestul lui violent, nu este pedepsit John Reed, vărul ei, ci este pedepsită chiar ea, fiind dusă cu forţa şi încuiata în camera roşie. Acea cameră roşie este una sumbră, camera în care cu nouă ani în urmă murise unchiul fetei. Un copil de nouă ani încuiat în camera unde a zăcut un mort, un copil însingurat, lipsit de hrană, drept pedeapsă, dar şi privat de orice semn de afecţiune. Un matur şi-ar putea pierde minţile în asemenea condiţii, dar ce să mai zicem de un copil!?

Conferința Literară de totalizare: Chișinăul citește o carte

0

      Miercuri, 20 noiembrie, Filiala ,,Onisifor Ghibu” a fost gazda celei de-a X-a ediție a Conferinței Literare Chişinăul citeşte o carte: Al şaptelea simţ, autor Nicolae Rusu.

       Cristina Iftodii și Victoria Josan, cei mai activi cititori ai programului de lectură au reprezentat cu succes biblioteca noastră.

Impresii de lectură

0

      Am fost plăcut surprinsă să descopăr la Biblioteca „Târgu-Mureș” o colecție variată de literatură, atât universală, cât și română, beletristică și științifică, din diverse perioade.

      Odată cu digitalizarea, atât a literaturii, cât și a majorității proceselor cotidiene, bibliotecile au devenit mai puțin frecventate, totuși cred că o să ne reîntoarcem la această sursă de cunoaștere și informații, deoarece fiecare dintre noi recunoaște că e mult mai plăcut să ții o carte în mână, să-i rasfoiești paginile. Anume cartea în forma ei inițială, face cititul o experiență cu implicații spirituale și fizice, o experiență completă.

Impresii de lectură

0

21 martie - Ziua Internațională a Poeziei

 ,,Dragoste și poezie”: culegere de poezii de Veronica Micle

          Această inspirată culegere de poezii rezumă tema dragostei, dragoste care i-a  unit pe cei doi mari poeți Veronica Micle si Mihai Eminescu. Nu putem vorbi despre Veronica fără sa vorbim și despre Eminescu și invers, deoarece dragostea lor reciprocă a și fost muza poeziilor de dragoste care le-au scris. Dragostea lor a durat toată viața, însă chiar și  reciprocă fiind, ea s-a sfârșit prin a-și dedica unul altuia poezii frumoase de dragoste.

Impresii de lectură

0

O moarte care nu dovedeşte nimic

de Anton Holban

Deplin conştient de forţa sa de impunere, propriul subconştient mi-a demonstrat modul de a gîndi şi de a-şi expune gîndurile prin intermediul unui roman dinamic, şi mai concret : ,,O moarte care nu dovedeşte nimic”, autor – Anton Holban. În timpul lecturii conştientizam o concordanţă a propriilor viziuni cu cele ale autorului, ascuns, de altfel, în eul principalului erou al romanului – Sandu, o fiinţă aflată în permanentă conversaţie cu interiorul său. Acest Sandu, un rătăcit în spaţiul unei căutări a propriului sine, nu-şi înţelege sentimentul de dragoste faţă de Irina – o persoană care s-a găsit fără a se pierde şi care caută ceia ce nu a pierdut.