Blogul Bibliotecii „Târgu-Mureș”, filială a Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu”, este unul informativ.
Aici puteți găsi informații despre activitatea bibliotecii pe parcursul anilor 2010-2017.
Blogul este actualizat săptămânal.


31 mar. 2017

Nichita Stănescu - top 20 de citate celebre

0

Nichita Stănescu ar fi împlinit astăzi 84 de ani

„Poetul, ca și soldatul, nu are viață personală”
Nichita Stănescu 


Nichita Stănescu - poet, jurnalist literar și eseist român, este unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuși o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”. Stilul său, atât de propriu și intim, este greu de imitat, iar lirica lui iese din tiparele bibliotecii și se apropie de lumea sentimentală a fiecaruia dintre noi.

Citate celebre:

1. Un poet nu poate fi mai bun decât alt poet. Un poet poate fi mai bun decât sine însuși sau mai slab decât sine însuși.

2. Îndrăgostiții sunt pietoni ai aerului.

3. Dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă!

4. A avea un prieten este mai vital decât a avea un înger.

5. Muzica este un răspuns căruia nu i s-a pus nicio întrebare.

6. Spune-mi, dacă te-aș prinde-ntr-o zi și ți-aș săruta talpa piciorului, nu-i așa că ai schiopăta puțin, după aceea, de teama să nu-mi strivești sărutul?

 7. Prietenii mei nu sunt mulți, dar sunt nenumărați.

8. Poezia este o lacrimă care plânge cu ochii.

9. Totul e simplu, atât de simplu, încât devine de neînţeles.

10. Suntem ceea ce iubim.

11. Pe pământ, tot ce există are nevoie, din când în când, să plângă.

12. Sunt un om viu. Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.

13 .Dacă florile și-ar dărui oameni la fel cum oamenii își oferă flori, de unde ar fi tăiați oamenii?

14. Eu nu sunt altceva decât o pata de sânge care vorbește.

15. Oamenii sunt păsări cu aripile crescute înlăuntru.

16. Poetul, ca și soldatul, nu are viață personală.

17. O patrie fără de nume nu este o patrie. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se zice, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte.”

18. Tu să nu te tragi cu mine de şireturi, întrucât eu mă port desculţ.

19. Să punem şapte coroane nu pe capul poetului, ci pe verbul versului.

20. Copacii ne văd pe noi, iar nu noi pe ei.

Din acest top 20 citate de Nichita Stănescu, care vi se pare cel mai bun?

Surse:

13 mar. 2017

Ultimele zile din viața lui George Călinescu

0

George Călinescu (1899-1965)

                            „Numai cei care nu pot să iubească îmbătrânesc și mor”
                                                                                                                                                                                                                                                    George Călinescu


George Călinescu, ajuns la vârsta de 65 de ani, a fost internat pe 24 noiembrie 1964, la sanatoriul Otopeni cu diagnosticul ciroză hepatică. Primele zile i s-au părut îngrozitoare. Avusese mereu fobia liniștii, dar acum trăia senzația ”exilării în neant”. Ar fi vrut să vorbească personal cu apropiații, nu prin scrisori.
Într-o dimineață de ianuarie 1965, când soția sa, bolnavă, nu a putut veni să-l viziteze, academicianul, a telefonat acasă îngrijorat: ”A…A…Alice, să nu mori!” Emoționată, a luat un taxi și a ajuns la el. Când a văzut-o, filologul a îmbrățișat-o cu tandrețea de odinioară: ”Eu… pe tine te iubesc! Tu ai tot optsprezece ani!” și îi ținea înduioșat mâinile în palmele sale.
În spital, George Călinescu a continuat să lucreze asiduu, dar se lovea mereu de diminuarea progresivă a energiei. Abdomenul umflat nu-i permitea să se întoarcă pe partea stângă, de aceea scria întins cu fața în sus, pe un fel de tăbliță.
La sfârșitul lunii ianuarie 1965 a primit delegația circumscripției electorale Răcari. Alegătorii îl propuneau candidat în Marea Adunare Națională. Era nemulțumit că fusese tuns prea scurt și nu va arăta bine când vor începe lucrările forului legislativ.
La începutul lui februarie apăruse ”Ion Creangă”. L-a recitit cu voluptate, semnalând în ”Contemporanul” erorile tipografice. Între timp, starea de sănătate i se agrava. Durerile abdominale atroce i se alinau doar cu morfină. Slăbise, devenise pământiu la față și ochii îi luceau straniu. Pentru prima oară părea îmbătrânit.
Prin testament i-a lăsat totul soției rugând-o ca după moartea ei, să doneze casa de domiciliu către Institutul de Istorie și Teorie Literară, instituție literara, aflată în mare nevoie de resurse. Mesajul trimis Conferinței Scriitorilor pe 19 februarie a fost ultimul text pe care a încercat să-l scrie. Disperat renunță, deoarece cuvintele erau ilizibile, atât de mult îi afecta boala trupul. Zilnic i se făceau perfuzii.
Primăvara lui 1965 a venit repede. La 1 martie, cercetătoarea Cornelia Ștefănescu i-a adus o crenguță de liliac și a așezat-o pe noptieră, într-un pahar cu apă. A primit-o ca pe o veste bună. Credea că dacă se vor deschide mugurii și vor da în floare, se va mântui. El îi schimba apa de două ori pe zi. Verdele plantei se înviorase. Mugurii începuseră să capete pronunțate pete violet-roșcate, ca de vin, prevestind un început de înflorire. Apoi crenguța a dispărut. Stânjenit, motiva că o luase, din greșeală, îngrijitoarea. Însă o aruncase singur, descoperind într-o dimineață că s-a uscat.
Inițial G. Călinescu a căzut într-un somn agitat. Între orele unu și jumătate și două s-a ridicat și după ce, cu un ultim efort, a făcut câțiva pași prin cameră, vădit preocupat de ținuta lui, ca un suprem exercițiu de demnitate umană, a rugat pe cele două surori, care îl vegheau, să cheme pe doctor, fiindcă în zece minute ”s-a sfârșit”. S-a așezat din nou în pat. Coma începuse. Sub privirile medicului de gardă, vineri 12 martie 1965, la orele trei și jumătate noaptea, George Călinescu s-a stins.

Surse: Ion Bălău, Viața lui G. Călinescu.- București: Editura Libra, 1994
           Mic dicționar de scriitori români.- București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1978


6 mar. 2017

„Urmașii lui Ștefan” și Centrul pentru Cooperarea Tinerilor au dat start proiectului iExpert la Biblioteca Târgu-Mureș

0

Duminică, 5 martie 2017, la Biblioteca Târgu-Mureș, filiala Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu”, s-a desfășurat sesiunea de inițiere a participanților selectați în cadrul proiectului iExpert – curs de dezvoltare a calităților de lider în rîndul tinerilor, inițiat de Mișcarea de Tineret „Urmașii lui Ștefan” și Centrul pentru Cooperarea Tinerilor. Moderator al acestei sesiuni a fost Denis Roșca, autorul Cărții de Aur a Basarabiei și a Republicii Moldova.
Peste 50 de tineri selectați au avut parte de activități non-formale pe parcursul a 3 ore. Astfel, tinerii au reușit să se cunoască, să interacționeze, și-au prezentat așteprările și fricile față de desfășurarea proiectului și au stabilit cîteva reguli comune de comportament pe durata proiectului, denumită „Constituția iExpert”.

Fiind divizați în 2 grupuri, „Statul” și „Societatea Civilă”, participanții au discutat motivele apariției acestor probleme, soluțiile care pot remedia problemele date și cum vor interacționa între ei în procesul dat.


1 mar. 2017

Eugen Doga Muzica este prima şi ultima mea iubire

0

Compozitor, membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
„Dulcea și tandra mea fiară“ şi „Gramofon“ sunt cele două piese, care i-au adus maestrului faima în toată lumea, fiind incluse în topul celor mai bune două sute de piese clasice din toate timpurile.
Arta componistică îi aduce autoritate internaţională. Muzica lui Eugen Doga o simţim ca o primăvară, ca pe o poezie cu parfum de trandafiri, care te îmbată şi te înalţă.
LA MULŢI ANI, MAESTRE!!!
SĂ NE TRĂIŢI!

Expoziţie de carte Eugen Doga Muzica este prima şi ultima mea iubire, realizată cu ocazia împlinirii a 80 de ani a maestrului



 Eugen Doga -80 de ani

Ion Creangă - Sfătosul bunic din Humuleşti

0




Astăzi, 1 martie, se împlinesc 180 de ani de la nașterea lui Ion Creangă, faimosul bunic din Humulești. Cu acest prilej, la Biblioteca Târgu-Mureș este organizată o expoziție de carte, menită să mai aducă odată în fața cititorului opera marelui scriitor. Începându-și activitatea ca institutor și diacon, a fost printre primii care a alcătuit și publicat manuale școlare. Iar datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, ajunge să fie recunoscut ca unul dintre clasicii literaturii române.















La expoziție sunt expuse  cele mai importante opere ale scriitorului. Vizitatorii bibliotecii vor mai savura odată din umorul sfătosului bunic, în care durerea şi bucuria, răul şi binele, prostia şi înţelepciunea se împletesc alternativ, rămânând actuale şi în zilele noastre.