cărți aniversare în 2011

0

Madame Bovary – 155 de ani, roman de Gustave Flaubert (1856)
Gustave Flaubert (n.12 decembrie 1821, Rouen, Franța – d. 8 mai 1880, Croisset) a fost un scriitor francez. Este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori occidentali. Cea mai importantă operă a sa este Madame Bovary.
Flaubert, Gustave. Doamna Bovary / Gustave Flaubert ; trad. și note de D.T. Sarafoff ; ed. îngr. și pref. de Ioan Pânzaru. – Iași : Polirom, 2007. – 434 p.
Doamna Bovary (Madame Bovary), este povestea dramatică a Emmei, o fată ambițioasă, crescută în legile bisericești, care însă se căsătorește cu Charles, un tânăr medic, muncitor, alături de care în ciuda întemeierii unei familii nu se simte împlinită cu adevărat. Emma este femeia dornică de a accede spre fericirea ideală, pe care nu o găsește alături de soțul ei, încercând să o cunoască alături de mai mulți amanți, Leon și Rodolphe. Este drama neîmplinirii ca urmare a caracterului său oscilativ.

Surse
http://www.viatadeliceu.ro/referate/liceu/literatura-universala/doamna-bovary/
http://ro.wikipedia.org/wiki/Gustave_Flaubert
MARILE SPERANȚE – 155 de ani de la publicare, roman de Charles Dickens(1856)

Charles John Huffam Dickens (n. 7 februarie 1812 – d. 9 iunie 1870) a fost un romancier englez.

Dickens, Charles. Marile speranțe / Charles Dickens ; trad. : Veronica Focșeneanu. – București : Adevărul Holding, 2008. (2 volume)
Marile speranțe este un roman din 1860 – 1861 scris de Charles Dickens, scriitor englez. Aceasta poveste urmărește evenimentele ce i se întâmplă unui băiat în timpul maturizării acestuia.
Într-o fierărie de la marginea unei localități, situată la o distanță de 5 ore cu poștalionul de Londra, își duce existența orfanul Pip (pe numele de botez Philip), alături de sora și de cumnatul lui (dna Joe și Joseph, zis Joe Garger). În timp ce cumnatul lui se purta cu multă delicatețe, micul Pip va cunoaște asprimea surorii, care nu uita să-i repete că-l „ține ca-n palme” .
Două vor fi evenimentele care îi vor marca viața: întâlnirea, într-o seară, în cimitirul localității, cu un evadat (Abel Magwitch) și apoi vizitele săptămânale la domnișoara Havisham, femeie care, în urma unei decepții, se autoclaustrase într-un decor ciudat.
O veste neașteptată îi va aduce lui Pip imaginea unei perspective nevisate. Avocatul Jaggers îl înștiințează că va intra în posesia unei „averi frumușele” și că este în dorința binefăcătorului ca băiatul să fie scos din mediul acela și să primească la Londra educația de „gentleman”. I s-a comunicat, de asemenea, că numele acestuia va rămâne o taină până când persoana în cauză va crede de cuviință să i se dezvăluie.
La Londra, Pip, numit de prietenul său Herbert Pocket, Hendel, va începe o viață nouă, convins că situația actuală se datorează domnișoarei Havisham, această închipuire fiind alimentată de dragostea pe care i-o purta Estellei, fiica adoptivă a acesteia. Starea de incertitudine durează până în momentul în care își dace apariția binefăcătorul lui, acesta nefiind altul decât evadatul din cimitir pe care Pip îl ajutase. Treptat, se ridică vălul misterului care plana asupra personajelor. Așa vom afla că Estella nu este fiica domnișoarei Havisham, ci fiica pușcăriașului Abel Magwitch, iar mama ei era actuala menajeră a avocatului Jaggers, Molly, care, cu mulți ani în urmă, făptuise o crimă din gelozie. Estella, copil, fusese luată de domnișoara Havisham pentru a fi formată după tiparul acela în care ura ei sălbatică, dragostea ei strivită și mândria ei rănită găsiseră cea mai aprigă răzbunare.
Condamnările repetate ale lui Abel Magwitch se datorau îndeosebi lui Compeyson, un om cu purtări de „gentleman”, dar viciat, făcându-l mai întâi pe Abel asociatul lui, ca apoi să poată da vina pe el. Compeyson a fost acela care i-a pricinuit domnișoarei Havisham nesfârșita durere, părăsind-o în ziua nunții, după ce își însușise o mare parte din averea ei, în colaborare cu Artur, fratele ei.
După multe momente de continuă frică trăite de evadatul Abel Magwitch (schimbându-și numele în cel de Provis sau dl Campbell), acesta va fi denunțat tot de Compeyson. Fu condamnat la moarte și apoi se stinse în închisoare înainte de înfăptuirea sentinței. Acum Hendel îi va aduce la cunoștință lui Magwitch, aflat pe patul de moarte, că fiica lui, Estella, despre care nu știuse nimic, trăiește și că el o iubește. Compeyson, personajul care a provocat atâta durere altora, își va găsi sfârșitul în Tamisa, în timp ce-l urmărea pe Abel. Estella, după un mariaj nereușit cu Bentley Drummle, se va însoți cu Pip, acum om cu situație ca urmare a unor plasamente bănești într-o companie de navigație.

Surse
http://ro.wikipedia.org/wiki/Marile_speran%C8%9Be
http://ro.wikipedia.org/wiki/Charles_Dickens
Aventurile lui Tom Sawyer – 135 de ani de la publicare, roman pentru copii scris de Mark Twain (1876)

Twain, Mark. Aventurile lui Tom Sawyer;... București : Editura Ion Creangă, 1988. – 510 p.
Samuel Langhorne Clemens (n. 30 noiembrie 1835 – 21 aprilie 1910), cunoscut sub pseudonimul literar Mark Twain, a fost un scriitor, satirist și umorist american, autorul popularelor romane „Aventurile lui Tom Sawyer”, „Prinț și cerșetor”, „Aventurile lui Huckleberry Finn” și „Un yankeu la curtea regelui Arthur”. Autorul american William Faulkner a scris despre Twain că a fost „părintele literaturii americane”.
Aventurile lui Tom Sawyer (în engleză The Adventures Of Tom Sawyer) este un roman scris de Mark Twain și apărut în anul 1876. Este o lucrare considerată ca literatură pentru copii, dar este citit cu plăcere și de unii adulți. Din cauza jargonului folosit de autor, romanul după publicație inițial a fost pus în America pe lista cărților interzise.

Acțiunea romanului
Copilul orfan Thomas Sawyer este crescut împreună cu fratele său vitreg Sid și verișoara Mary de mătușa Polly în satul american „St Petersburg” de pe malul fluviului Mississippi, denumire fictivă a orașului natal al autorului Hannibal, Missouri. În roman apar și Huckleberry Finn, un prieten de-al lui Tom, sclavul negru Jim, precum și Joe Indianul, un răufăcător căutat de autorități. Sid un copil model, îl pârăște la fiecare ocazie pe fratele său neastâmpărat Tom. Acesta chiulește de la școală, ducându-se la scăldat, se bate cu alți copii și se împrietenește cu Huckleberry Finn, un vagabond al cărui tată este un bețiv. Tom în peripețiile sale este în căutare de comori. Cu această ocazie este martorul unei crime comise în cimitir. În cele din urmă Tom descoperă pe Joe Indianul într-o peșteră. Cu ajutorul lui răufăcătorul este prins de autorități, iar Tom este sărbătorit ca erou. Autorul prezintă cu simpatie, înțelegere și umor aventurile personajului său principal, povestire care îl face pe cititor să-și reamintească de zilele fericite și fără griji ale copilăriei sale.

Sursa
http://ro.wikipedia.org/wiki/Aventurile_lui_Tom_Sawyer
Călăreţul fără cap - 145 de ani, roman de Mayne Reid (1866)

Thomas Mayne Reid - scriitor englez (4 аprilie 1818 — 22 octombrie 1883)autorul unor romane de aventuri pentru adolescenți.
Reid, Mayne. Călăreţul fără cap. Vol I / Mayne Reid; în românește de Ecaterina Șișmanian și Marcel Gafton. – București ; Ch. : David ; Litera, 1998. – 280 p.
Reid, Mayne. Călăreţul fără cap. Vol II / Mayne Reid; în românește de Ecaterina Șișmanian și Marcel Gafton. – București ; Ch. : David ; Litera, 1998. – 272 p.
Romanul de aventuri, Călăreţul fără cap e o carte vie, care condamnă moravurile antiumane, e pătrunsă de credința în puterea oamenilor onești și curajoși.(Roman Samarin)
Autor de roman palpitante, poet al naturii, cântăreț al celor mai frumoase sentimente omenești –astfel se întipărește chipul căpitanului Mayne Reid în memoria cititorului. (Alexandru Gromov)
Eroul principal – Maurice Gerald – mustangerul – vânătorul de cai sălbatici.

Surse
http://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%92%D1%81%D0%B0%D0%B4%D0%BD%D0%B8%D0%BA_%D0%B1%D0%B5%D0%B7_%D0%B3%D0%BE%D0%BB%D0%BE%D0%B2%D1%8B_(%D1%80%D0%BE%D0%BC%D0%B0%D0%BD)">
http://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%A0%D0%B8%D0%B4,_%D0%A2%D0%BE%D0%BC%D0%B0%D1%81_%D0%9C%D0%B0%D0%B9%D0%BD

Pe aripile vântului – 75 de ani, roman de Margaret Mitchell (1936)

0

Biblioteca „Târgu-Mureș” aduce la cunoștința cititorilor faptul că deține în cadrul colecțiilor sale o serie de cărți / opere aniversare în 2011. În rândul operelor aniversare, prezente pe rafturile Bibliotecii „Târgu-Mureș”, se înscrie și celebrul roman de dragoste Pe aripile vântului de Margaret Mitchell. Mitchell, Margaret. Pe aripile vântului. Vol. 1 / Margaret Mitchell. – București : RAO Internațional Publishing Company, 1996. – 572 p. Mitchell, Margaret. Pe aripile vântului. Vol. 2 / Margaret Mitchell. – București : RAO Internațional Publishing Company, 1996. – 572 p. Margaret Mitchell, numele la naștere Margaret Munnerlyn Mitchell, (n. 8 noiembrie 1900, Atlanta, Georgia — d. 16 august 1949 în Atlanta) a fost o scriitoare și jurnalistă americană. Pentru romanul Gone with the Wind (Pe aripile vântului) care apăruse în 1936, a primit Premiul Pulitzer în anul 1937. Filmul cu același nume, din anul 1939, cu Vivien Leigh și Clark Gable în rolurile principale, este unul din filmele de mare succes al tuturor timpurilor. „Pe aripile vântului” a fost singurul ei roman. A început să-l scrie datorită faptului că avea glezna luxată, fiind încurajată, de asemenea, de soțul ei, John Marsh. Ea a scris și rescris romanul de mai multe ori. Sursa http://ro.wikipedia.org/wiki/Margaret_Mitchell Rezumat Romanul „Pe aripile vântului” (Gone with the wind) a fost publicat în anul 1936, fiind sigura operă scrisă de Margaret Mitchell. Titlul este un vers dintr-un poem al lui Ernest Dowson, expresia regăsindu-se doar o singură dată în primul volum. Acţiunea romanului se petrece în Georgia, un stat din S-E SUA, în timpul Războiului Civil şi mai apoi a Reconstrucţiei. Protagonista, Scarlett O’Hara, este însăşi definiţia femeii puternice, capabile de orice pentru îndeplinirea scopurilor sale, a frumuseţii, a charme-ului, a ochilor verzi şi a taliei de viespe. După moartea primului ei soţ, Charles Hamilton, ea se mută la Atlanta unde va sta împreună cu soţia lui Ashley, Melanie, şi mătuşa ei Pittypat. Aici, ii este foarte greu să se obişnuiască cu statutul de văduvă ducând lipsa rochiilor frumoase şi a roiului de bărbaţi cu care era obişnuită. Războiul sfârşindu-se, aceasta se întoarce la Tara unde existenţa i se transformă într-o luptă pentru supravieţuire. Ne mai putând face faţă, se reîntoarce la Atlanta, şi se căsătoreşte cu Frank Kennedy care o ajută să întreţină plantaţia. Trecând prin cele două căsătorii, Scarlett trăieşte cu impresia că Ashley este cel pe care îl iubeşte, şi singurul alături de care ea ar putea fi fericită. Când în sfârşit ajunge soţia lui Rhett Butler, singura persoană care a iubit-o nebuneşte şi care i-a cunoscut fiecare taină a sufletului ei, aceasta realizează prea târziu cât de oarbă a fost. Sursa http://amdoar18ani.ro/pe-aripile-vantului-margaret-mitchell/ Surpriza!!!! Varianta on-line http://www.scribd.com/doc/56249440/394628-Margaret-Mitchell-Pe-Aripile-Vantului

Moby Dick – 160 de ani, roman de Herman Melville, capodoperă a literaturii universale (1851)

0

Biblioteca „Târgu-Mureș” are plăcerea de vă comunica faptul că deține în cadrul colecțiilor sale renumita carte a scriitorului Herman Melville - Moby Dick, care anul acesta împlinește 160 de ani de la publicare. Herman Melville (n. 1 august 1819, New York - d. 28 septembrie 1891, New York) a fost un scriitor american, cunoscut mai ales pentru romanul său Moby Dick, care l-a făcut celebru. Melville, Herman. Moby Dick / Herman Melville ; trad. din engl. note și glosar : Petre Solomon. – Polirom, 2007. – 712 p. Moby Dick este un roman al scriitorului Herman Melville, publicat prima dată în 1851. Este considerat a fi o capodoperă a literaturii universale. Romanul istorisește aventurile căpitanului Ahab al navei Pequod, obsedat de dorința de a ucide legendara balenă albă, Moby Dick, care îi cauzase pierderea unei gambe. Povestitor este un membru al echipajului, Ishmael. Ishmael își dă în curând seama că Ahab este în căutarea unei anumite balene, un cașalot alb, numit Moby Dick, o creatură feroce și enigmatică. În trecut, Moby Dick i-a distrus barca căpitanului Ahab și i-a mâncat un picior, iar acum acesta vrea răzbunare. „Moby Dick stârnește în sufletul cititorului un sentiment asemănător venerației. Este una dintre cele mai interesante și mai frumoase cărți din literatura universală.” D. H. Lawrence „Moby Dick este cea mai importantă scriere a lui Melville și una dintre cele mai reușite opere literare în limba engleză. Puține cărți tratând teme filozofice sau aflându-se sub oblăduirea muzelor pot rivaliza cu această capodoperă de inteligență subtilă și lirism autentic.” London Morning Advertiser Sursa http://ro.wikipedia.org/wiki/Moby_Dick

Mica sirenă – 175 de ani, celebru basm de Hans Christian Andersen (1836)

0

Mica sirenă // Andersen Hans Christian. Povești. – București : Regis, [s. a.]. – P. 251-284. În rândul operelor aniversare în 2011, prezente pe rafturile Bibliotecii „Târgu-Mureș”, se înscrie și celebrul basm al scriitorului danez Hans Christian Andersen, care anul acesta împlinește 175 de ani de la publicare. Hans Christian Andersen (n. 2 aprilie 1805, Odense, Danemarca - d. 4 august 1875, Copenhaga) a fost scriitor și poet danez, celebru pentru basmele sale. Printre cele mai cunoscute povești ale sale se numără „Crăiasa zăpezilor”, „Mica sirenă”, „Hainele cele noi ale împăratului” și „Rățușca cea urâtă”. În timpul vieții Andersen a fost celebrat de regalitate și aclamat pentru că a adus bucurie copiilor din întreaga Europă. Basmele sale au fost traduse în peste o sută de limbi și continuă să fie publicate în milioane de exemplare în întreaga lume. Hans Christian Andersen Printre vorbitorii de limbă engleză povești precum „Degețica”, „Crăiasa Zăpezilor”, „Rățușca cea urâtă”, „Mica sirenă”, „Hainele noi ale împăratului” și „Prințesa și bobul de mazăre” rămân populare și citite pe scară largă. În portul din Copenhaga există o statuie a micii sirene, plasată în memoria lui Hans Christian Andersen, iar ziua de 2 aprilie, ziua de naștere a lui Andersen, este celebrată drept Ziua Internațională a Cărții pentru Copii. În anul 2005 s-a sărbătorit bicentenarul nașterii lui Andersen și viața și opera sa au fost celebrate în întreaga lume. În Danemarca, în special, cel mai faimos fiu al națiunii a fost celebrat precum nicio altă figură literară. Un parc tematic bazat pe poveștile lui Andersen a fost deschis în Shanghai la sfârșitul anului 2006. Jocuri multimedia, precum și tot felul de alte concursuri culturale legate de povești sunt disponibile pentru vizitatori. El a fost ales drept vedeta parcului, deoarece el este „o persoană drăguță și harnică, ce nu s-a temut de sărăcie” așa cum citează agenția de știri AFP. (BBC Asia-Pacific 8/11/06) Sursa http://ro.wikipedia.org/wiki/Hans_Christian_Andersen http://copiipovesti.blogspot.com/2009/05/mica-sirena-de-hans-christian-andersen.html

Romanul lui Jonathan Swift, Călătoriile lui Gulliver – 285 de ani

0

În rândul operelor aniversare în 2011, prezente pe rafturile Bibliotecii „Târgu-Mureș”, se înscrie și romanul lui Jonathan Swift, Călătoriile lui Gulliver – 285 de ani, cu titlul complet Călătorii în mai multe ţări îndepărtate (1726).
Swift, Jonathan. Călătoriile lui Guliver / Swift Jonathan. – București, s.a. – 288 p.
Călătoriile lui Gulliver este un roman în patru părți, capodoperă a scriitorului anglo-irlandez Jonathan Swift, scris sub pseudonimul de Dr. Lemuel Gulliver, în care fantezia autorului se împletește cu o aspră satiră socială. Editorul cărții a publicat prima ediție în 1726 cu numeroase modificări aduse textului original, temându-se că anumiți cititori ar fi fost ofensați de unele pasaje ale povestirii. O versiune integrală apare în anul 1735. Opera este pe nedrept considerată de unii, chiar și în zilele noastre, drept „literatură pentru copii”, în realitate este vorba de una din cele mai semnificative creații ale literaturii engleze din perioada de început a iluminismului european.
Jonathan Swift
Descrierea operei
În „Călătoriile lui Gulliver” (roman început în anul 1721 și terminat în 1726), cu titlul complet „Călătorii în mai multe țări îndepărtate ale lumii” („Travels into Several Remote Nations of the World”) sunt descrise aventurile naivului Dr. Lemuel Gulliver (în engleză: gullible = credul), medic și căpitan de corabie, scrise la persoana întâia, în diverse țări imaginare.
Partea I - Călătorie în Lilliput (A Voyage to Lilliput)
Cartea se deschide cu un scurt preambul, în care Gulliver se prezintă, cum era obiceiul în scrierile epocii, și face o expunere a vieții sale și ale călătoriilor făcute până atunci. În prima călătorie, Gulliver este aruncat de valuri în stare de inconștiență, ca singur supraviețuitor al unui naufragiu, pe țărmul unei insule. Când își revine, constată că este prizonier al unei rase de oameni înalți de cca. 15 cm, locuitori ai unor insule vecine Lilliput și Blefuscu (alegorie la Anglia și Franța), divizați până la lupte fratricide din cauza unei îndelungate controverse de nerezolvat asupra modului cel mai nimerit de a sparge ouăle: să se înceapă de la partea mai largă sau de la cea mai ascuțită (aluzie la disputele religioase dintre anglicani și catolici).
După ce-și exprimă intențiile pașnice și jură credință împăratului liliputanilor, Gulliver este primit la Curte (descrisă după modelul celei a regelui George I al Angliei) și are ocazia să observe obiceiurile și moravurile locale. Dacă la început eroului i se par toate neobișnuite, cititorul constată foarte curând că Lilliput este de fapt o Anglie în miniatură, iar rânduielile liliputane sunt cele engleze, prezentate însă până la limita extremă a absurdității. Autorul ridiculizează rivalitatea dintre purtătorii de pantofi cu „tocuri înalte” și cei cu „tocuri joase” (aluzie la partidele Whig și Tory), intrigile de la curte, corupția și capriciile împăratului, mai înalt doar cu o unghie decât supușii săi, care își spune cu mândrie „stăpânul universului”, al cărui cap atinge cerul. Deși îi ajută pe liliputani să-i învingă pe locuitorii din Blefuscu, blocându-le flota în port cu o singură mână, Gulliver nu este de acord ca poporul vecin să fie adus în stare de sclavie. După o serie de peripeții, găsirea unei șalupe de dimensiuni normale îi dă posibilitatea să se întoarcă acasă.
Partea II - Călătorie în Brobdingnag (A Voyage to Brobdingnag)
În țara uriașilor din Brobdingnag, Gulliver face cunoștință cu un alt mod de viață. Locuitorii nu numai că sunt mai mari de statură (cca. 22 m) decât liliputanii, dar îi întrec pe aceștia și prin puterea rațiunii. Monarhia de aici este o formă de guvernământ ideală, luminată. Regele acestei țări este înțelept și drept. Legile asigură libertatea și bunăstarea cetățenilor. Pe rege îl indignează la culme ideea de a introduce în țară praful de pușcă, puștile și tunurile. Descrierea războaielor din Europa îl îngrozește pe bunul rege din Brobdingnag. În timpul unei călătorii pe mare, barca lui Gulliver este luată în ghiare de un vultur gigant și apoi abandonată, fiind salvat de o corabie în trecere, și astfel se întoarce pentru a doua oară în Anglia.
Partea III - Călătorie în Laputa... (A Voyage to Laputa, Balnibarbi, Glubdubdribb, Luggnagg and Japu)
Locuitorii din Laputa – aroganți și închipuiți savanți – nu trăiesc pe pământ, ci deasupra lui, pe o insulă zburătoare. Alegoria este transparentă: autorul descrie știința ruptă de realitate. „Învățații” din academia Lagado se ocupă cu fel de fel de lucruri inutile și absurde: un proiect privitor la extragerea razelor de soare din castraveți, o metodă de construire a caselor începând cu acoperișul și terminând cu temelia etc.
Partea IV - Călătorie în țara cailor (A Voyage to the Houyhnhnms)
În această ultimă călătorie, Gulliver ajunge pe o insulă ai cărei locuitori se împart în două categorii: o parte a populației este alcătuită din houyhnhnms, cai înzestrați cu rațiune și având capacitatea vorbirii, cealaltă parte din ființe yahoo, asemenea oamenilor, însă primitivi și brutali, care – spre surprinderea cailor – mai au și defectul de a merge pe două gambe. Yahoo-ii sunt lacomi, răutăcioși, invidioși, dominați de cele mai josnice instincte de acaparare, se ceartă și se bat între ei pentru a strânge cât mai multe pietre strălucitore inutile, socotite prețioase. Caii, virtuoși și înțelepți, trăiesc într-o comună patriarhală. Legile lor nescrise se bazează pe recunoașterea drepturilor egale pentru toți, ei nu pot înțelege ce este minciuna. Swift se pomenește în fața unei contradicții de nerezolvat. Sistemul patriarhal ar fi ideal, dar în el oamenii au devenit yahoo. De aici decurge pesimismul lui Swift, întunecata lui mizantropie. Extrem de semnificativ este finalul cărții. Gulliver se întoarce în Anglia, dar nimeni nu-i crede povestirile sale, îi fac proces pentru a-l declara nebun iresponsabil. Este salvat de un miel adus din Lilliput, care modifică decizia judecătorilor.
Sursa
http://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83l%C4%83toriile_lui_Gulliver

Maestrul şi Margarita de Mihail Bulgakov, operă aniversară – 45 de ani

0

O altă operă aniversară în 2011, prezentă pe rafturile Bibliotecii „Târgu-Mureș” este romanul Maestrul şi Margarita – 45 de ani, de Mihail Bulgakov, considerat una din cele mai importante opere ale secolului XX (1966).
Bulgakov, Mihail. Maestrul și Margarita / Mihail Bulgakov; trad.: Vsevolod Ciornei; cop.: Vitalie Coroban. – Reed. – Ch.: Cartier, 2006. – 504 p.
Maestrul și Margarita este un roman al scriitorului rus Mihail Bulgakov care are de a face cu o vizită a diavolului în Uniunea Sovietică. Mulți critici îl consideră una din cele mai importante opere ale secolului XX. Acțiunea romanului se desfășoară în trei ipostaze, iar principalele personaje sunt Maestrul, Margareta, Woland (o întruchipare a Diavolului), Mihail Alexandrovici Berlioz, Ivan Nicolaevici Ponirev (un poet cu pseudonimul Bezdomnâi), motanul Behemot (un demon mascat care putea lua pentru un timp forma unui om) și alții. A fost publicat pentru prima oară în 1966.
Surse
http://ro.wikipedia.org/wiki/Maestrul_%C8%99i_Margareta
http://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%9C%D0%B0%D1%81%D1%82%D0%B5%D1%80_%D0%B8_%D0%9C%D0%B0%D1%80%D0%B3%D0%B0%D1%80%D0%B8%D1%82%D0%B0
Mihail Bulgakov(1891-1940) jurnalist, romancier și dramaturg rus. Unul dintre cei mai importanți scriitori ruși din toate timpurile, considerat astăzi, alături de Nabokov și Soljenițîn, drept autorul rus care a influiențat cel mai mult literatura occidentală a secolului XX.
Născut la Kiev, în familia unui profesor de teologie, studiază medicina, pe care o practică vreme de patru ani (1916-1920). În 1920 abandonează medicina pentru a se dedica scrisului.Intră în lumea teatrului, iar piesa Zilele Turbinilor, dramatizarea romanului Garda Albă, cunoaște un succes răsunător, fiind considerată un Pescăruș al noii generații de dramaturgi. Interzisă în 1929, este din nou jucată în 1932, dar va fi publicată în volum abia în 1955. Din 1925 se manifestă tot mai pregnant atitudinea critică a scriitorului la adresa regimului sovietic, nuvelele Inimă de câine, Ouăle fatidice și Diavoliada fiind respinse de toate publicațiile.
Marginalizat, trăind la limita supraviețuirii, Mihail Bulgakov redactează în anii ’30 – ani în care nu i se tipărește nici o lucrare – capodopera sa, romanul Maestrul și Margarita, care vede lumina tiparului postum, la 27 de ani de la moartea autorului.
„Maestrul și Margarita e una dintre cărțile pe care fiecare o citește în felul său, o îndrăgește în felul său și o înțelege în felul său.”
Konstantin SIMIONOV

Cărţi/opere - aniversare în 2011 :

0

Biblioteca „Târgu-Mureș” aduce la cunoștința cititorilor faptul că deține în cadrul colecțiilor sale o serie de cărți / opere aniversare în 2011. Printre acestea se numără:
Divina Comedie – 690 de ani, cea mai celebră operă a lui Dante Alighieri şi, totodată, una dintre cele mai importante capodopere ale literaturii universale (1321).
Opera este prezentă în două variante:
(integral)
1) Dante, Alighieri. Divina Comedie / Dante ; trad. de : George Coșbuc ; ed. îngrijită și comentată de Ramiro Ortiz. – Iași : Polirom, 2000. – 736 p. ISBN 973-683-491-3
și pe compartimente:
2 a.) Dante, Alighieri. Divina Comedie. Infernul / Dante ; trad. : George Coșbuc ; Ed. 1. – Ch. : Cartier, 2001. – 224 p. ISBN 9975-79-075-5
2 b.) Dante, Alighieri. Divina Comedie. Purgatoriul / Dante ; trad. : George Coșbuc ; Ed. 1. – Ch. : Cartier, 2001. – 232 p. ISBN 9975-79-076-3
2 c.) Dante, Alighieri. Divina Comedie. Paradisul / Dante ; trad. : George Coșbuc ; Ed. 1. – Ch. : Cartier, 2001. – 240 p. ISBN 9975-79-077-1
Divina Comedie descrie coborârea lui Dante în Infern, trecerea prin Purgatoriu și, în fine, ascensiunea în Paradis, pentru a termina cu apoteoza unirii lui cu Divinitatea. Deși continuă modul caracteristic al literaturii și stilului medieval (inspirație religioasă, tendință moralizatoare, limbaj bazat pe percepția vizuală și imediată a faptelor), poemul lui Dante tinde către o reprezentare amplă și dramatică a realității, departe de spiritualitatea tipică a epocii sale. Scrisă în dialect toscan, opera a exercitat o influență considerabilă asupra dezvoltării limbii și literaturii italiene. Inițial, Dante și-a intitulat poemul Commedia, în sensul că, după un început dramatic, opera are un final fericit (cum explică autorul însuși într-o scrisoare adresată lui Cangrande della Scala). Atributul de „divina” i-a fost acordat de Giovanni Boccaccio în biografia sa „Trattatello in laude di Dante”, ca un omagiu datorat extraordinarei ei frumuseți artistice, și apare pentru prima dată într-o tipăritură din 1555 a editorului venețian Ludovico Dolce.
Poemul a fost scris de Dante în timpul exilului său între 1304 și 1321, acțiunea este situată de autor în primăvara anului 1300, în săptămâna dinainte de Paște, când Dante înteprinde călătoria în „lumea de dincolo”. Este anul sfânt („Il Grande Giubileo”) instituit de Papa Bonifaciu al VIII-lea, socotit jumătatea duratei previzibile a lumii.
Structura operei
Divina Comedie povestește călătoria lui Dante în cele trei lumi ale „vieții de apoi”, în care se proiectează răul și binele lumii terestre, fiind condus la început de poetul Virgiliu, simbol al rațiunii, apoi de Beatrice, simbol al credinței. Poemul este compus din trei părți (trei cantiche: Inferno, Purgatorio, Paradiso), cuprinzând 100 de cânturi, 33 pentru fiecare parte, plus un cânt introductiv la începutul Infernului, și este scris în versuri endecasilabice grupate în „terține” („terza rima”). Iată primele trei terține (în traducerea lui Răzvan Codrescu):
Pe calea vieții-ajuns la jumătate, - A
mă regăsii într-o pădure obscură, - B
căci drumul drept lăsasem a-l străbate - A
Nu-i lesne, vai, a spune-n ce măsură - B
era de cruntă, deasă și-ncâlcită, - C
că și-azi tresar când gândul ei mă fură! - B
Cu prea puțin e moartea mai cumplită; - C
dar până-a spune cum am dat de bine, - D
voi depăna pățită cu pățită. - C
Structura de fond a operei corespunde fanteziei cosmologice medievale. Într-adevăr, călătoria în Infern și pe muntele Purgatoriului reprezintă traversarea întregii planete, în timp ce Paradisul este o reprezentare simbolică a cosmosului ptolemeic.
Infernul
Dante, rătăcit într-o pădure unde voia să ia o ramură pentru sărbătoarea Floriilor, se trezește la un moment dat înconjurat de o panteră, de un leu și o lupoaică. Cuprins de spaimă, îi vine o umbră în ajutor: este poetul Virgiliu, care îl va conduce prin Infern, singura posibilitate de a ieși din pădure.
Împreună coboară prin nouă cercuri concentrice, fiecare cerc fiind ocupat de diverse personaje celebre din istoria omenirii, în funcție de păcatele săvârșite, dar și de personalități contemporane, adversari personali sau persoane disprețuite, trimiși de Dante în Infern pentru a-și ispăși viciile. Pedepsele sunt descrise în ordine crescândă, cu cât se coboară în profunzimea iadului, care este și centrul pământului. Aici întâlnesc de asemenea celebrul cuplu adulterin, Paolo și Francesca, sotia unui macelar care într-un acces de furie și gelozie îi omoară pe amândoi. Această întâmplare îi oferă lui Dante o viziune despre dragoste ca un sentiment ce continuă și după moarte, aducându-i în același timp amărăciune pentru iubirea sa neîmplinită. Astfel opera capătă un caracter romantic, opus curentului tânar renascentist al perioadei istorice. Această parte a călătoriei se termină cu vederea lui Lucifer, chinuit într-un lac înghețat. De aici, vor ieși, urcând pentru a vedea din nou „cerul înstelat”. Călătorind în lumea fantastică morților, Dante duce cu sine toate sentimentele și pasiunile celor vii, trage după el – cum s-a scris – tot pământul.
Purgatoriul
Dante și Virgiliu ajung pe cealaltă parte a pământului, în fața muntelui Purgatoriului, pe culmile căruia sălășuiesc sufletele morților care se căiesc de păcatele făcute în viață. Muntele este împărțit în șapte cercuri, după tipul viciilor avute (mânie, avariție, lăcomie etc.) și durata timpului de căință. Rugăciunile celor vii pe pământ îi pot ajuta să iasă mai curând din Purgatoriu. Și aici se regăsesc persoane cunoscute lui Dante, pentru care arată bunăvoință, cum ar fi prietenii săi din cercul „dolce stil nuovo” sau marii artiști ai trecutului. În vârful muntelui se găsește Paradisul terestru, care are aspectul unei păduri populată de figuri alegorice. Purgatoriul este o altă ipostază a personalității umane care prevestește zorile Renașterii.
Paradisul
Ajunși în Paradisul terestru, Virgiliu îl părăsește și se întoarce în Infern.
Din acest moment, Dante va fi călăuzit de Beatrice, instrumentul voinței divine. Paradisul, în opoziție cu Infernul, este construit din nouă cercuri orientate spre înălțime. Aici este sălașul celor fără de păcate, al sfinților. Fiecare cerc corespunde unuia din corpurile cerești cunoscute în acea vreme: Luna, Mercur, Venus, Soarele, Marte, Jupiter, Saturn, dominate de cerul stelelor fixe. La sfârșitul călătoriei Beatrice îl părăsește și Dante, ghidat de Sfântul Bernardo, adresează o rugăciune Sfintei Fecioare. Artistul se contopește cu Dumnezeu, simbolul „Iubirii care pune în mișcare cerul și stelele”. Dacă în descrierea Infernului și Purgatoriului Dante a avut unele puncte de sprijin, în Paradis el este unicul creator. Tradiția Paradisului nu exista în literatură și fantezia dantescă a creat-o din propriile resurse, realizând un vers fluid și de infinită gamă muzicală, corespunzător iradierii oceanului de lumină a Paradisului.
Răsunetul Divinei Comedii
Opera lui Dante a devenit în scurt timp celebră. Florența lui Lorenzo De Medici din secolul al XV-lea dezvoltase un adevărat cult pentru Dante. Unele ediții ale Divinei Comedii au fost ilustrate de Sandro Botticelli (a lucrat timp de zece ani pentru a ilustra fiecare din cele o sută de cânturi), Michelangelo, Rafael, iar în timpurile moderne de John Flaxman, William Blake, Gustave Doré, Jennifer Strange. Compozitorii Gioacchino Rossini și Robert Schumann au creat fantezii muzicale, iar Franz Liszt a compus poemul simfonic Dante. Divina Comedie a fost tradusă în peste 25 de limbi. Operele multor scriitori moderni au fost influențate de creația lui Dante: Ezra Pound, T.S.Elliot, Gabriele D'Annunzio, Paul Claudel și Anna Akhmatova.
Sursa
http://ro.wikipedia.org/wiki/Divina_Comedie”
De asemenea ținem să informăm cititorii că deținem cărți ce conțin informații, comentarii referitoare la opera dată (și autorul menționat), printre acestea:
1) 100 de scriitori notorii ai lumii: Viața. Activitatea. Opera. / alcăt.: Ala bujor, ... – Ch.: Epigraf, 2006. – P. 231. ISBN 978-9975-924-81-8
2) Cosma, Doru. De la Dante la Zola. Pe urmele unor procese celebre. – București : Editura Sport-Turism, 1978. – 272 p.
3) Papu, Edgar. Excurs prin literatura lumii. – București : Editura Eminescu, 1990. – P. 96-115.
4) Ionescu, Cristina. Crestomație de literatură universală pentru învățământul preuniversitar și universitar. – București : Editura Diacon Coresi, 1993. – P. 132-135.
ș.a.
Pentru mai multe informații vă invităm să ne vizitați.