Colecţia Cartier popular

0

Expoziţie virtuală

Beșleagă, Vladimir. Viața și moartea nefericitului Filimon / Vladimir Beșleagă. – Ch. : Cartier, 2013. – 232 p.

„Romanul Viața și moartea nefericitului Filimon, scris în 1969-1970 și publicat abia în 1988, oferă într-o textură încărcată și convulsiva tragedia profunda a unui neam fracturat în interiorul său, rupt de cadrul organic de viață, înstrăinat de relațiile de rudenie firești.” Andrei Turcanu

Busuioc, Aureliu. Lătrând la lună / Aureliu Busuioc. – Ch. : Cartier, 2012. – 176 p.

Întitulat Lătrând la lună, romanul lui Aureliu Busuioc deschide spaţii largi de meditaţie pentru fiecare cititor. Alcătuită din cincisprezece capitole, cartea descrie viaţa cu toate suişurile şi coborâşurile ei. Personajul principal, cel care ni se confesează este un câine din speţa şoricarilor, un câine gânditor – Enrigue. Făcând parte dintr-o familie de intelectuali, câinele este şi el un inteligent (spre exemplu atunci cînd vorbeşte versuri bacoviene). E interesantă perspectiva eului narant. Scriitorul se preschimbă în câine, şi câinele în scriitor. O face pentru a descrie aventura vieţii sale. Începând cu copilăria, tinereţea, prima iubire, subiectul cărţii cuprinde o întreagă filosofie a existenţei unui necuvîntâtor. Cartea e foarte educativă, e binevenită pentru toate vârstele, e menită să-i sensibilizeze pe cei care se numesc oameni, deşi uneori acest cuvânt pare a stârni controverse.

Busuioc, Aureliu. Pactizând cu diavolul / Aureliu Busuioc. – Ch. : Cartier, 2013. – 272 p.

„Personajul principal al romanului, Mihai Olteanu, naratorul, îşi numeşte confesiunile însemnările unui martor. Biografia sa urmează, până la un punct, linia biografică a autorului. Ar fi însă o greşeală să punem între ei semnul identităţii. Din simplul motiv că eroul a fost modelat după un repertoriu tipologic în care figurează mai mulţi inşi trăitori în epocă. În literatură, aceste persoane se numesc arhetipuri. Titlul, uşor publicistic – Pactizând cu diavolul –, nu străluceşte prin originalitate, dar se remarcă prin directitudine. Transparenţa lui este cea mai bună recomandare pentru un cititor avid să afle totul dintr-o sursă bine documentată şi credibilă artistic”. Eugen Lungu

In memoriam Ion Vatamanu

0

„La vârsta fragedă a copilăriei, în jocul său cu zilele, cu iarba, cu pământul, cu lumina, copilul prinde un fluture, se uită ce-i scris sub aripioara lui. Copilul nu poate citi și încă nu știe literele, dar descifrează un vis, și dacă a prins anume fluturele pe care trebuia să-l prindă, el crește, zburând alături de fluturele său… ” Ion Vatamanu „Vârstele poetului”
La 1 mai, a.c. scriitorul Ion Vatamanu ar fi împlinit 75 de ani de la naștere. În memoria poetului biblioteca a organizat o activitate – oră de lectură din cartea Iarba și îngerii ei. Poezii pentru copii de Ion Vatamanu, apărută la Casa Editorial-Poligrafică „Bons Offices” în 2011. La această activitate cu copiii noi am avut și o surpriză: Ne-am pomenit față în față cu un nou „cititor” – patrupedul cu numele Bim. Micii participanți ne-au rugat să-i permitem și lui Bim să stea cu ei la activitate, argumentând că e foarte ascultător și că-i plac și lui poeziile și poveștile.

Le-am vorbit copiilor despre viața și creația lui Ion Vatamanu, care a scris cu mult drag despre copii, amintindu-și și despre copilăria sa, care a fost pentru el izvorul cu apă vie. Iar copilul din el n-a dispărut niciodată sub inelele vârstei și nisipul clepsidrei.

Am lecturat copiilor poeziile: La fereastră, Întâia zi de școală, Dragoste de mamă, Rău frumos ca un copil, Marea. Foarte mult le-a plăcut poezia Întâia zi de școală, motivând că mesajul acestei poezii le amintește și lor de neuitata prima zi de școală și de prima învățătoare.
Micilor cititori le-au plăcut ilustrațiile acestei cărți, în formă de aplicații: ursuleți, păpuși, peștișori ș.a., de parcă ar fi executate din plante uscate. Copiilor le-a plăcut cartea Iarba și îngerii ei lecturată, promițând că vor învăța poeziile îndrăgite din ea, iar exemplele de aplicații le vor servi drept sursă de inspirație la orele de educație tehnologică.

A sosit iarna...

0

Biblioteca „Târgu-Mureș” își felicită cititorii cu ocazia sosirii iernii și propune atenției acestora o serie de poezii celebre despre frumosul anotimp.

  Iarna (Vasile Alecsandri)

Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă, 

Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă; 

Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi, 

Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!

 Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară; 

Soarele rotund și palid se prevede pintre nori 

Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.

Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împregiur, în depărtare, 

Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare, 

Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum, 

Se văd satele perdute sub clăbuci albii de fum.

Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare 

Strălucește și desmiardă oceanul de ninsoare. 

Iată-o sanie ușoară care trece peste văi... 

În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.

Pernele iernii (Constantin Dragomir)

Iarna-n țară a intrat 

Norii sunt ca niște perne, 

Ațele s-au destrămat 

Și tot curg din ele pene...

Vine iarna (Liviu Deleanu)

Vine, Vine, Vine iarna, 

Vine de departe, hăt, 

Cu căciuli de promoroacă 

Și cojoace de omăt.

Vine gerul Care pune 

Flori de gheață la fereștri... 

Și mămica iar ne spune, 

Adormindu-ne, Povești.

Dor de iarnă (Steliana Grama)

Săniuța ruginește 

Bosumflată într-un cui – 

 E decembrie, vezi bine, 

Iar zăpadă încă nu-i!

De-ar cădea doar o ninsoare 

Sau măcar un fulgușor, 

Că mi-e dor și de patine 

Și de iarnă imi e dor!

Și-apoi, dacă nu-i zăpadă 

Și troianul de nu-i bun, 

Cum veni-va, cum veni-va, 

Cum veni-va Moș Crăciun?